… Am invatat ca poti trai o viata fara sa traiesti nici macar o clipa si ca-ntr-o clipa poti trai cat pentru viata-ntreaga.
Am invatat ca in viata asta in care fiecare se gandeste la sine, nu poti cere nimanui sa se gandeasca la tine.
Am invatat sa nu mai strig: “Ajuta-ma“, invatandu-te sa-mi intelegi tacerea.
Am invatat sa nu mai intind mainile-n zadar si sa iau de la viata tot ce mi se cuvine.
Am invatat ca fericirea e cea mai scumpa tarfa de intretinut si ca pe a mea n-o cumperi cu Visa, fiindca fericirea mea e un pact cu diavolul.
Am invatat ca drumul invingatorului e inainte, si-am calcat in picioare inimi frante, si-am scuipat peste morminte, peste amintiri si sentimente … si-am mers!
Am invatat ca sufletele-s pretioase si-am inceput sa strang comori.
Am invatat ca fiecare zambet aduce o lacrima si fiecare lacrima are un tribut si cu fiecare tribut platit, raman tot mai saraca, deci n-am mai ras.
Am invatat toate acestea si am uitat sa traiesc …
… Am refuzat sa mai invat ceva si am trait prima primavara, primul cuvant, primul pas, primul joc de poker, primul sarut, primul fior, primul somn dulce, prima cafea bauta-n doi, prima iubire …
Traieste-ti viata asa cum e, fiindca ea singura te invata tot ce trebuie sa stii.
Ai invatat destule, dar mai ai inca multe de invatat. Cred ca totusi prima regula in viata este ca nu te poti baza mereu pe ce ai invatat, sau pe ce crezi ca stii.
… si atunci? Pe ce te poti baza in viata? sau altfel spus, in viata asta te mai poti baza pe ceva?
Stiu ca mai am multe de invatat, omul cat traieste tot invata… si DA, sunt de acord cu tine. Nu te poti baza pe ce ai invatat.
E simplu… te poti baza pe tine, pe faptul ca o sa suferi, ca o sa ti-o iei in barba ca sa zic asa, ca o sa-ti fie greu, ca o sa te dai cu capul de toti peretii, dar trebuie sa te poti baza pe tine ca la un anumit moment o sa spui stop si o sa-ti revii.
)
IN viata nu conteaza daca suferi, eu as spune ca trebuie sa suferi, daca n-ai suferit inseamna ca n-ai trait. Iubeste, uraste, pune-ti sperantele intr-un lucru, lupta pentru el, fa-l sa mearga sau priveste-l cum s-a prabusit is apoi ia ramasitele si mergi mai departe, sau construieste altceva.
Cei care fug de suferinta fug de fapt de fericire, fiindca cele doua sunt atat de strans legate incat nu le poti separa si atat de diferite ca nu pot sta impreuna, de aceea vin mereu una dupa alta.
Traieste momentul la intensitate maxima, si nu lasa viata sa decida pentru tine, nu exista destin, alegerile ti le iei singur, atat cat poti, alegerea ta se loveste doar de alegerea celorlalti. Daca reusesti sa-i convingi ca e mai bine ca tine, atunci ai libertate absoluta. (Dar sa-i convingi, nu sa-i constrangi.
Nu ma tem de suferinta. La 20 de ani, oricat ai suferi, ai puterea sa te ridici si sa mergi mai departe. Ai puterea sa te bucuri pentru ce ai construit si sa nu regreti ceea ce s-a naruit, gandindu-te ca data viitoare va fi mai bine. Intotdeauna exista o “data viitoare” pentru cei ce vor cu adevarat. “Dar sa-i convingi, nu sa-i constrangi” … uneori fac greseli ridicole si nu-s in stare sa folosesc argumente capabile sa convinga pe cineva. E dureros si umilitor. Ma innec in propriile-mi cuvinte si … pana la urma suferim amandoi. Cat despre libertate… Nu stiu daca as vrea sa am o libertate absoluta. Vreau sa-mi impart libertatea cu omul care stie sa ma aprecieze si sa ma incurajeze sa nu-mi abandonez niciodata visurile.
In definitiv, nu exista o reteta a iubirii perfecte. Si pana nu treci prin cearta, nu ti se pare impacarea mai dulce.
Dap… imi place mult impacarea, dar impacarea dupa certurile scurte si furtunoase, nu dupa cele serioase, cele serioase provoaca rupturi, creaza fracturi in relatie.
Imi place ideea ta despre libertate: sa oferi libertatea ta celui de langa tine (bine cred ca din ce am scris a iesit oarecum aiurea dar am inteles ce vrei sa spui)
It’s nice chatting with you
alsoo with you
nevoia de a verifica