Intotdeauna, drumul de la norul meu pana la fereastra ta, pare mai scurt decat viceversa din cauza ca intotdeauna ard de nerabdare sa te vad. Si fiindca in picaj e mai usor decat in amonte. Vorba fariseului aluia nebun: Din toate viciile de pe Pamant, eu am ales placerea si pentru asta o sa sfarsesc inchisa intr-o micuta colivie, caci m-am lasat inrobita de pasiunile mele care ard… ard … ard…
“Fluture urat si prost. A cata dimineata cand ma trezeste? ” gandea furios ducand la gura ceasca aburinda, plina ochi cu espresso tare si mereu fara zahar, pe care o soarbe dintr-o data. O lasa neglijent pe marginea chiuvetei si da sa plece … “De fapt, ce dracu… Si-asa n-am ce face.” Se intoarce, deschide robinetul si lasa apa sa curga. Apuca ceasca de codita si o trece de cateva ori prin jetul fierbinte, apoi o aseaza cuminte, langa aparatul de facut cafea. “Futu-i! Mi-a pierit de tot somnul … De parca as fi dormit, oricum … in ultima suta de ani. Poate intr-o alta viata. Somnul e pentru cei slabi.”
Deschise larg ferestrele si se aseza, cum ii era obiceiul, in fata oglinzii. Se vedea gol si murdar. Innegrit de faptele decadente,indecente,imorale facute toate noaptea trecuta si acum doua nopti si acum trei nopti … langa femeia fara oase, fara suflet, fara minte, care si de data asta i-a golit portofelul cand a plecat. “Femeile au perspective de viitor. De ce sa riste ele? Mai bine sa-l goleasca pe fraier. Scarboasa! Total”
Intra in cabina de dus si dadu drumul apei reci, lasand-o sa curga peste tot corpul lui si peste toate amintirile murdare … si peste toate gandurile. Doar unul il chinuia neincetat: “Ale dracu’ femei proaste! Vreau una adevarata, nu o papusa de carpa.” Gandise astfel si toata fiinta lui s-a infiorat…
mda…trebuia sa eviti impletirea dintre real si ireal la inceput…e mai mult o poveste cotidiana decat una fantastica,poate a vrut sa fie doar un vis…in sfarsit,cred ca ai dreptate insa…ale dracu femei proaste