Despre iubire

E dulce vinul ăsta. Cu atât mai dulce cu cât îl beau și te sărut. Îți curg picături pe trup si pare mai închis la culoare, rubiniu și catifelat. Aromat și înțepător. Poate și rece … Respir ușor peste Merlot-ul clipelor de acum și văd cum te-nfiori. Mă simt stăpână peste timp, peste viața ta, peste templul fericiri, mă simt egala Destinului.

Cu Infinitul am stat de vorbă ieri, tot la un pahar de vin (dar era sec) și mi-a șoptit pe fugă, că te-a văzut in nemurire. L-ai câștigat drept prieten, cică ești un copil care se joaca de-a viața. M-a mustrat puțin și pentru vremea când eram colecționară de suflete și mi-a arătat în almanahul său, că  al tău valorează cât o sută de alte blestemate suflete.

Mi-a zâmbit larg, ca și cum era cel mai bun prieten gay pe care-l aveam, și mi-a zis: Norocoaso!

Ce prost și ăsta! Avea impresia că te-am câștigat la barbut, jucând pe ascuns cu soarta, la periferia gândirii umane. Ce să știe el? Te-am căștigat într-o luptă cu vreo câteva zeițe – destul de oarecare – pentru că te-am vrut cu adevarat. Pentru că am dreptul să te vreau… Așadar, dacă te întreabă de mine vreodata, spune-i că m-ai văzut în vis și de atunci dormi. Nu-l întreba nimic, findca-i ingrat. Va spune că-s ruptă din Rai și fierbinte ca Iadul, si-o să-ți aduci aminte perfect ce vrea să spună când îți vor reveni în fața ochilor imagini din nopțile când ne topeam în îngeri iar aburi se ridicau din apele fierbinți. Da. Aceea era imaginea Iadului in brațele mele.

(…)

Gura mea se bucură de gustul ăsta nou, de vin și catifea. Un vin deschis și sincer, cu arome de cireșe roșii și negre, nu foarte sofisticat, cu note de baric, vanilie și piele, tanini moi și catifelați ce se regsesc în gust și in finalul prelungit.

Acum, că s-au mai potolit bătăile inimilor noastre și pulsurile fac sex pe bancheta din spate a unui black Corvette, lasa-mă să te mai privesc o data! Ai cei mai frumoși ochi din lume, fiind ochii clipei mele și cred în ei. Te-am regăsit abia în amurgul sentimental al vieții doar ca să te întreb câte priviri s-au pierdut naufragiind în tine, câte șoapte ai spart în sufletul tau, câte speanțe ai ars pe jarul dorintelor deșertăciunii trupești, câte și mai câte … dar am uitat să te întreb, de ce? Doar fiindcă nu ne-am întâlnit la timpul de la colțul străzii destinului atunci când ar fi trebuit?

(…)

Azi dimineață, în timp ce tu dormeai, am întrebat-o pe aia de deasupra ta, despre tine. M-a abținut cu greu să nu ma vada că-s geloasă, fiindcă îți mângâia trupul obosit și gol – rămas neîntors după finalul sticlei de Merlot – chiar sub privirile mele. Mi-a zis că-s nefiresc de umană. M-o fi simțit că-s furioasă, dar mi-a răspuns la intrebare: din toate minunile aruncate ca zarurile pe marea Cerului albastru, tu ești singurul multicolor și vesel. Afurisită rază de Soare! Cât îi mai place să se joace pe buzele tale. Dar până și ea știe că eu sunt legământul pentru care tu apari dupa fiecare ploaie.

Am stat de vorba cu ea, la o tigare. Fumul se ridica din scrumieră, gri, firav, incontrolabil, ca într-un dans pasional, salbatic … asemeni vieții. Cică te-ar fi vazut prin Amsterdam/Paris/Viena , la fereastra unei case cu vedere spre fericire. N-a vrut să-mi spună, dacă tipa care umbla acoperită doar cu un prosop, udă și rece, eram eu. Ofticata, imi spune că viața-i o curvă … dar nouă ne place. Și s-a dus. S-a-ntunecat Cerul și-a-nceput să plouă … o ploaie caldă de vară. Vreme de numărat banii, sau …

Buzele mele s-au deschis cu dragoste, spunând – un nu stiu ce, ca un cuvânt – Plăcere. Viața mea, atinge pielea ta, se mișcă sub zâmbetul tău. Ce dulce ar fi, dacă ți-aș atinge  ușor buzele. Dar mie nu-mi stă în fire să sărut așa. Nu: eu te atrag aproape. Mai aproape. Să-ți sorb sufletul și să te-nfiori din creștet până-n tălpi. Tu m-ai luat in brațe și m-ai tras spre tine, iar eu m-am făcut mică, mică în mâinile tale. A dispărut toată împotrivirea mea și am dispărut și eu, topindu-mă într-o minunată pace. Deci acesta era și așa arăta. Ăsta era lucrul numit pasiune, care se furișase în muzică și o făcuse să plânga – și izbucnise din poezie și o făcuse să tremure. Acesta a fost cel mai simplu dintre Merlot-urile degustate, însă nu m-a dezamăgit deloc. Dimpotrivă, a fost singurul care m-a îmbătat.