Mi-e dor de o carte buna.
S-a cam dus vremea cand aveam timp sa le fac pe toate. Azi n-am timp nici sa respir. M-am sufocat de atata praf si m-am cufundat in rutina.
M-am trezit dintr-un vis frumos in mijlocul grijilor si al neajunsurilor. M-am trezit in fata lui Cartarescu si-a lui “De ce iubim femeile” cu portofelul semi-nud si mi-am dat seama ca trebuie sa mai astept un timp… Am incercat sa “fur” cateva paragrafe pe care le-am ascuns in memorie, dar ele n-au facut decat sa-mi alimenteze dorinta de a avea, si dorul de, o carte buna.
Am gasit o alternativa in varianta on-line, care imi smulge placerea de a sta in pat, pierduta in lumea dintre randuri, si ma tintuieste in fata computer-ului, obosindu-mi ochii si mintea si facandu-ma sa renunt in cele din urma.
Nu prea mai e la moda sa ai o biblioteca plina de volume. Oare au ajuns cartile precum portelanurile cumparate de pe la magazinasele cu chinezarii? Ma uit nostalgica la figurinele din vitrina si ma bucur ca nu le-am inlocuit cu obiecte decorative cu tenta minimalista. Ma uit cu nostalgie si la putinele carti de pe rafturi. Asa-mi par mie – din ce in ce mai putine. Desi ele nu-si parasesc locurile, unde se pierd? Probabil in uitare.
De fapt, ma uit cu nostalgie la ele, de dor de timpul trecut. De timpul acela cand asteptam sa se lase intunericul si-mi pierdeam noptile cititnd romane de dragoste. Pe atunci, habar n-aveam ce e aceea. Nu scria nicaieri ca dragostea nu-i ca in carti si-am blestemat-o-n gand pe d-na Brown, fiindca m-a pacalit cu ale ei cuvinte.
Oh … cum e si cu timpul asta!
Il iubesc pe Rebreanu si-mi lipseste Cartarescu, fiindca el iubeste femeile (asa cum imi mai amintesc din fragmentele “furate”): pentru ca au sanii rotunzi, pentru ca au buze pline, pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc (…)
* Old Post.
Un trandafir si-o carte!
“Lasa-ma sa merg pana la capat…”
Cu milioanele de multumiri,pentru carte, pentru fiecare zi si pentru tot.
Pentru cineva Magic.
Nu cred ca o sa moara si cartea, ea inseamna prea mult din istoria, din civilizatia noastra, in carte este inscriptionat sufletul omenirii.
Sincer si eu prefer sa stau in fotoliu cu o carte in mana, sa simt mirosul de hartie veche, atunci cand tii ceva in mana simti ca iti apartine cel putin intr-o anumita masura…
Aaa… si ca o marturie ca inca n-a murit cartea: Am inteles ca a fost creat automatul care tipareste carti. Te uiti in lista cu volume, iti alegi pe cea pe care o doresti, apoi platesti si in vreo 15 minute ai cartea. Tare, nu?
Nici eu nu cred ca va “muri” vreodata cartea. Cred doar ca ne “omoram” noi timpul cu alte ocupatii …
[...] scriam “Pentru ca sunt femeie” – un post despre dorinta de a citi o carte buna – eram in sesiune sigur. Abia acum imi [...]