Vorbe despre fapte.

“Binele e o visare, un proiect mereu amant si urmarit cu un efort istovitor, o limita pe care n-o atingem niciodata, domnia lui e imposibila. Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut. (Albert Camus)”

Cam asa e cu diferenta dintre bine si rau. Nici nu-s multe filosofii pe tema asta . In opinia mea, oamenii se impart in doua categorii: Buni si rai. Nu ca sunt adepta “egalitatii drepturilor”, nu ca sunt bazata pe principiul “femeia e egala cu barbatul” … nu sunt. Am eu niste principii ale mele, in urma carora cred cu sfintenie ca oamenii nu-s egali intre ei si nici asemanatori. Fiecare dintre noi suntem unici, dar nu prin faptul ca eu sunt femeie si tu barbat, ca eu sunt satena si tu roscat, ca eu stiu sa scriu si tu n-ai habar sa citesti. Viata nu se masoara in numarul zilelor, ci in numarul faptelor bune, savarsite. Unii se nasc cu bunatate in sufle, altii nu. Unii traiesc poezia despre care n-au stiut sa scrie, altii scriu poezia pe care n-au stiut s-o traiasca … si tot asa.

Dupa ce m-am intrebat in sinea mea “De ce oamenii sunt rai?” si am formulat cateva ipoteze, dar -am ajuns la nicio concluzie concreta, vine RaPeRbOy cu raspunsul: URA !

Abia apoi am inteles ca URA sta la baza tuturor rautatilor (cred eu ca ar mai fi si prostia, dar asta e alta poveste). Astfel ca, intrebarea mea s-a schimbat putin, devenind: “De ce urasc oamenii?”

Am vrut sa fie un raspuns de genul: “De exemplu, eu …” Si m-am blocat. Nu prea am simtit ura in viata mea … nuu, nu de prea multa bunatate sufleteasca, dar vorba mai sus numitului: “Ura e cel mai smecher sentiment” ca si iubirea … deci n-o dau oricui. Platesc rautatilor, de cele mai multe ori, cu ironie sau indiferenta; pentru ca n-am intalnit omul care sa fie “atat de smecher” incat sa ma faca sa-l urasc si totusi sa nu fie capabil sa ma faca sa-l iubesc. Adica, daca tot esti smecher, la ce-ti trebuie un dusman ca mine? Fii si mai smecher si fa-ma sa te iubesc… Avantaj: amandoi! Ca sa inchei cu chestiunile personale: “Sa ma urasca, dar sa se teama de mine!”

Ce facem insa cu restul lumii? Cu oamenii care au de suferit din cauza asta? Sunt destui. Exista. Sunt oamenii aceia care intorc si celalalt obraz … Dovada ca ura nu este nimic altceva decat o ciocnire dintre mintea lor si corpul altora. Cred ca daca urasti pe cineva, urasti ceva din acea persoana care se regaseste si in tine, dar nu ai stiut sa-i dai valoarea cuvenita. Ceea ce nu face parte din noi, nu ne deranjeaza.

Mai “smecheri” decat cei care sunt capabili sa simta ura, sunt cei capabili sa intoarca obrazul. Un astfel de om, te scoate la “un pahar” si-ti da si o tigare, dupa ce “i-ai dat cu bata dupa ceafa”. E simplu. E “smecherie”… Amandoua ( si paharul cu ceva “licoare” si tigara) duc spre moarte. Incet, dar sigur.

Asadar, ca sa-ti fie tie bine in viata, cere sfatul unui dusman si fa invers. Sfatul meu.

P.S.: De prea multe ori “smecher” .. Scuzati-ma! Mi-a placut tare tare vorba aia cu “ura e cel mai smecher sentiment” si mi-a ramas in minte.

P.S. 2: RaPeRbOy … am incercat sa dau de tine, n-am reusit. Scuza-ma, dar nu m-am putut abtine. M-a inspirat postul tau.