Craciun Magic !

In inima Cerului, clopotnita bisericii vechi, crucea de bronz saruta steaua vestitoare. Magia Nasterii cuprinde vazduhul si pamantul, iar de sub valul de omat, amintirile ies fierbinti, aburinde..

Craciunul din copilarie, inseamna mai putin masa intinsa cu de toate si mai mult vraja aceea care ne cuprindea in seara Ajunului cand bateam la portile megiesilor si le cantam colinde sub ferestri. Cu glas cum e cristalul de curat, cantam si parea ca vocile noastre deschideau deasupra lumii ceruri sfinte. Craciunul copilariei inseamna Steaua impodobita de mana mamei, aceeasi mana blanda care ma mangaia pe frunte pana ce batranul  Ene se strecura pe la pleoape, nu cu mult inainte sa intre in camera Mosul meu Craciun.

Mosul meu Craciun din copilarie are cea mai blajina voce si cei mai blanzi ochi din lume si peste toate astea e de fapt CEA MAI MINUNATA MAMA. Te iubesc mamico draga pentru ca mi-ai daruit candva viata, apoi papusa Barbie, apoi sufragerie ptr papusa Barbie, apoi dormitor ptr papusa Barbie, apoi ghiozdanul D&G, apoi bani, apoi o sora, apoi o casa, apoi cele mai frumoase amintiri la o cana de tuica fiarta… Si te mai iubesc pentru ca esti atat de frumoasa si buna la suflet. Si pe bunica o iubesc la fel de tare, fiindca te-a facut pe tine. Am cele mai bune doua mame din lume.

Parca nu mai sunt iernile ca altadata, cu zapezi pana la stresini, cu aerul tare si atat de curat incat frumusetea si sublimul clipei te atingeau pana la lacrimi. Parca si eu as vrea sa mai merg la colindat dar infasor fularul bine in jurul guritei surorii mele si ii sarut fugar nasucul s-apoi zic: “Hai, fugi! Sa colindati frumos!” E minunata magia asta de a fi sora mai mare pentru un pui de om atat de sensibil, cu pielea alba ca neaua si ochii negrii ca abanosul, cu tupeu de cartier si rusine de domnisoara, cu imaginatie si creativitate, cu suflet de om mare intr-un trup de copil. Am cea mai minunata sora din lume… Care trebuie sa mai invete tabla inmultirii cu 7, apropos.

Si in ciuda anilor ce trec, a lucrurilor pierdute si a celor adunate, ramane  doar  Magia Nasterii, ca un semn ca pe lume mai e loc de lumina, caldura, speranta…

Anul acesta florile dalbe mi-au impodobit fereastra, ca in vremurile de odinioara. Am impodobit bradul ajutata de al meu magician in care am aninat pe rand lumina sufletelor noastre, credinta in iubire, sperante de intelegere si rabdare, dorinte pentru viitor, iluzii si taine secrete. La final, ca rezultat, am obtinut un bradut colorat rosu – auriu, cu globuri perfect rotunde, cu stelute si fundite… Un bradut al nostru. Bomboanele le-am mancat inainte :”> Erau tare tare bune… Mai presus de orice, te iubesc pe tine si-ti multumesc ptr fiecare zi!

La final dati-mi voie sa va colind.

Va urez numai de bine, va doresc pace in case si-n suflete, bogatie pe masa si eu m-oi  multumi cu un colac, un mar si-o nuca. Colacul l-oi impartii la randul meu cu cei mai putin bogati. Marul l-oi anina in brad, simbol al lucrurilor frumos alcatuite care plac tuturor. Nuca o voi sparge -  tot ce-i rau sa se duca, la fel ca si cojile ei. Sa ramana numai miezul bun si dulce.

CRACIUN FERICIT ALATURI DE CEI DRAGI!