Ingerul Noptii

Acum … Cand orologiu-n noapte s-a oprit

Un chip frumos, cu suflet impietrit

Imi bantuie imaginatia-n tacere;

Iubesc… Dar sufar de durere.

Zeita, tu cine esti, ma-ntreb

Si cum din mii de vise pe tine te aleg?

Ce creatura din aceasta lume,

Cu atata farmec ma tulbura pe mine?

Si buzele-ti fine, duioase,

Ascund rasete-n taina, hidoase

Iar atunci cand aud a mortii chemare

E glasul tau, al unei sirene din mare.

Ma chemi langa tine, si-apoi ma pierzi

M-ai duce departe sa nu ma mai vezi.

Vad taramul mortii cel fara hotare

Cand privesc ochii tai, nedefinita culoare.

Parul tau lung ce atarna pe jos,

Atat imi e de drag, si-asa fioros…

Si parca mainile tale fine ar vrea

Sa-mi mangaie pieptul, apoi sa ia

Inima. Insa tu nu stii

Zeita, ca-n ea nu zac bucurii!

Acum… Cand fiarele urla afara,

Si-n haosul noptii in codrii zbiara

Fapturi chinuite in foc arzator,

In sufletul meu mi-e teama de mor.

Vad rochia-ti alba, in brate ai flori

Si chiar de-oi pieri aproape de zori

Pe tine … Te-am iubit cu putere

In vis, in taina-n tacere.

Si parca nu m-as duce

Si-as vrea cu glas dulce

Dac-ai putea, sa-mi spui:

De unde vi? Sau esti a nimanui?

“- Te temi de noaptea grea, te simti insingurat

Cand urlete d-afara, s-aud neincetat.

Eu, vin din nemurire, dar moartea reprezint

Dac-ai veni cu mine, ti-as multumi zambind.”

O, nu! In zambetul tau vad cruntul meu sfarsit

Acelasi rad hidos ma arde-n piept la infinit.

Acum … Cand moartea bate la castel, tu dute!

Sa mor de gand ca n-am sa stiu cuvintele pierdute.

Un inger diabolic am iubit

Un chip frumos, cu suflet impietrit

P.S. Wrote long time ago … Postata de dorul de a mai scrie versuri macar din cand in cand… Poezia e o interpretare, in viziunea mea, a unui blestem.