Scrisoare

Cati ani au trecut oare decand ti-am scris ultima data? Probabil foarte multi, fiindca nici nu-mi mai amintesc. Atat de multi ca mi-e rusine sa apar acum… Stiu ca in tot timpul asta tu m-ai vegheat si n-am sa insist cu “ce-am avut si ce-am pierdut” … Important e ca sunt inca aici, asa cum ma stii. Te-as minti daca ti-as spune ca m-am schimbat. Oamenii nu se schimba, ce e gravat in faptura lor ramane in ei, si atat. Si-apoi, de ce m-as schimba? Mai am inca atat de multe de realizat…

Ma intreb daca ai in minte imagini cu mine cand am cazut. Pentru ca eu pastrez imaginile in care credeam ca ai sa ma ajuti sa ma ridic. Te-am simtit de fiecare data suflandu-mi in ceafa aer rece, de decembrie pierdut, dar niciodata n-ai avut curajul sa te arati. Absenta ta fizica si am considerat-o buna vreme, ca fiind un abandon.

Cred ca ti-ai ai scuipat in san si-ai facut plecaciuni cand ma priveai din nicaieri cum decad… cu bunastiinta. Straine … se cheama viata!!! Decadenta e o lege nescrisa a ei.  Si fiindca niciodata nu ai avut curaj sa te arati, am facut-o apropos sa te ranesc, fiindca  m-ai abandonat.

Stiu ce ai de zis in apararea ta: “Pentru neputintele mele e mult mai usor sa dau vina pe tine” dar eu cred ca tu esti cel neputincios. Cred ca nu existi. Cred ca nu mai esti in stare sa-mi aduci nici macar speranta si ai taria doar sa-mi tulburi somnul cu prostii…  Ma faci sa ma varcolesc in pat si sa intorc spatele celui ce ma saruta de noapte buna. Cred ca … o sa inchid obloanele sa nu mai tragi cu ochiul in viata mea, in lumea mea.

In timp ce tu dispari atata vreme, eu raman sa vad in juru-mi atatea nedreptati si-ti spun ca nu doar o data in an e locul tau aici. Esti un impostor, zau asa! Semeni iluzii desarte si-apoi te ascunzi de raspundere. Din lumea in care esti, vezi oare cate zambete se pierd cand nu mai esti aici? Poti sa auzi din departare clinchetul de vise sparte? Cine e cel neputincios de fapt?  Si de n-o fii cum spun atunci da-mi o dovada…

Mai stii cand ti-am cerut o mare pentru tata? Plina de pesti … Sa fie doar a lui. L-ar face enorm de fericit. Plus toate instrumentele alea complicate de pescuit. Stii foarte bine ca i-ar arunca inapoi in apa. Ai mai vazut pescar sa nu manance peste? Ai fi vazut daca te-ai mai fi uitat din cand in cand spre el.

Ti-am cerut zambete. Erau pentru mama. Ar fii din nou cea mai frumoasa mama din lume daca ar mai stii sa zambeasca. Daca n-ar fi trebuit sa treaca prin acelasi cosmar in fiecare noapte cand ii verifica pulsul. Ai fi stiut, daca ti-ai fi intors din cand in cand privirea catre ea.

Cand te-am rugat, ti-am cerut TIMP. E pentru sora mea… Vreau sa o vad traindu-si viata in toate etapele ei. Ai fi stiut cum e sa pierzi momente daca te-ai fi uitat catre ea acum cativa ani.

Mi-ai trimis inapoi teama si sperante si eu nu stiu cum sa le impac.

Nu te supara, dar nu mai cred in tine Mos Craciun.