Pana la tine, dragostea mea,
E cale doar de-o ninsoare
Si parca ma mustra ceva
Cand zapada se lasa calcata-n picioare
Pana la tine, dragostea mea,
Am sa ma pierd in frig si-n ceata,
Sa suflu in palme ca si cum m-as ruga.
Cuvintele sa-mi fie cuie de gheata.
Pana la tine, dragostea mea,
E-un falfait de aripi in frig.
Aici sunt atat de singur, incat
Nici nu ma mai aud cand te strig.
Pana la tine, dragostea mea,
E sangele aceasta dovada.
Eu te astept cu bratele intinse
Intre doi talhari de zapada.
( “Pana la tine ” - Nicolae Alexandru )
