Iluzii stinse

De ce pleci cand trebuie sa ramai

Si de ce taci, cand trebuie sa-mi spui

Nu ca ma iubesti si ca sunt viata ta,

Spune-mi ceea ce vreau sa stiu:

“Ca nu ma vei uita”

De ce nu-ti curge lacrima

Cand stii ca-mi plange inima?

Si nu pentru ca as vrea,

Ci pentru ca e vina ta…

Atunci, cand zorii asfinteau, vroiam sa ma iubesti

Iar tu, malefica faptura, vroiai sa ma amagesti.

M-ai fi iubit, stiu, dar nu pentru mult timp

Ti-a fost mai usor sa ma minti zambind.

Tu treci mereu prin viata grea cantand

Si nu iti pasa de cei ce-n urma i-ai lasat plangand.

Nici nu te-ntrebi, macar o data-n tine,

De ce asa multe regrete si suspine?

Si as vrea in culmea fericirii sa iti aduci aminte

De toate acele iubiri si false juraminte

Si nu mai vreau sa imi apari in vise

Sa nu mai ratacesc din nou iluzii ratacite, stinse.

Inchide-n carapacea memoriei ca intr-o fortareata

Fantastice chemari, pierdute-n dimineata.

Si strange-n lanturi grele acea noapte

Cand tu in vis te arati asa departe;

Si-arunca-n mare, pierduta-n orizont

Iubirea blestemata, ce-n inima ti-o port.

… Totusi, mai minte inc-o data acest suflet amar

Et fait moi des serments que tu recompras demain.