Toti avem o poveste… O astfel de poveste. Si daca nu e “de dragoste” atunci e una “despre dragoste”… despre decadenta si indecenta, despre sentimente mai umane decat oamenii care le-au trait. Despre noi.
Inainte de a fi prieteni, confidenti, iubiti, amanti sau orice altceva pe lumea asta, barbatul si femeia, sunt doua fiinte absolut diferite. Barbatul, prin structura lui, e jumatatea puternica a intregului. Femeia, desi fizic mult mai slaba decat barbatul, este jumatatea care mentine echilibrul.
Diferentele sunt infinite. Desi barbatul gandeste indecent, de mai multe ori decat femeia, aceasta din urma face ca gandurile lui sa fie inzecit mai mici decat faptele ei.
[...]
“Am alergat continuu spre locuri nestiute avand speranta ca voi stinge focul ce-mi arde inima. Cand am privit in urma mi-am dat seama ca eram prea departe de tot ceea ce as fi numit candva “o dragoste mai presus de cuvinte” … din ce in ce mai departe, din ce in ce mai straina.
Speriata si singura imi continuam travaliul printr-o lume gri, lipsita de vise si fara vreo speranta. [...] Am intalnit in drumul meu prin viata, oameni cu care intamplator aveam drum comun pana-ntr-un punct. Dar, daca despre mine credeam ca-s doar o ratacita, fara niciun scop pe lume, ce-ar fi trebuit sa cred despre companionii meicare nu ridicau ochii niciodata, caci daca o faceau aveau priviri atat de triste , capabile sa intunece chiar soarele? Ce scop au oamenii astia? Ce scop au nefericirile lor si lacrimile lor … si vietile lor irosite prin birturi, bordele, asternuturi straine, sau chiar acasa langa un om care-si iroseste viata prin birturi, bordele, asternuturi straine…
…si tot asa pas cu pas, pana-ntr-o zi cand cineva m-a prins de mana si m-a facut sa ma opresc. Daca mi-a zis ceva? Mi-a zis! … Mi-a zis sa nu judec o carte dupa coperta ei. Si atunci mi-am amintit de-aimei, de oamenii cu privirile triste.
El n-a vazut in mine o calatoare ratacita si asta mi-a dat curaj, mi-a dat incredere, mi-a dat speranta. Si asa, tinandu-ma de mana, m-a adus usor inapoi … pe acelasi drum, in care nu mai eram singura, nu mai eram slaba, nu mai eram pierduta. M-a adus usor inapoi, aproape de “o dragoste mai presus de cuvinte” – pentru cineva Magic!”









Frumos! Dragostea e frumoasă! Tu eşti frumoasă!
Mă bucur că ai început să scrii mai des!
ne complectam unii pe alti ..
offtopic : te-am adaugat in blogroll
pe mine ma poti trece ca Pau’s blog – http://www.pausblog.info
şi.. a fost odată…
…pentru ca te iubesc !
Da, daaar… Eu mai mult!
[...] trezit imaginatia cu diverse ocazii si m-a impins de la spate sa scriu: Scrie, scrie, scrie! Apoi o prietena pe care am cunoscut-o aici, care scrie foarte frumos si care viseaza, visul este cel mai important, [...]
…mai spune o poveste…