Asculta mai multe audio Muzica
“Cand ma va chema la El in clipa judecatii si ma va intreba: Cine esti?, ii voi spune: Lasa-ma sa Iti spun mai intai pe cine am iubit, apoi Iti voi martuisi de oamenii care m-au iubit ei, si in cele din urma ai sa ma cunosti cine am fost.” – Horia Roman Patapievici
Luna asta, sora-mea face 10 ani. Mai exact pe 26. Nu va imaginati ce inseamna ptr mine si ptr familia mea ca Alexandra sa implineasca 10 ani… Nu va imaginati ce inseamna ptr noi, fiecare zi in care ea ne e alaturi … Dupa toate prin cate a trecut. Nu o lungesc, e vorba de probleme de sanatate care te tin cu sufletul la gura o intreaga viata si ptr care nu exista garantie.
Prinsa in nostalgia celor 10 primaveri, mi-am amintit de mine acum 12 ani si de buna mea prietena, Diana.
Didi, cum ii spuneam eu, era prima copila dintre cele 3 ale familiei Matei si era tare, tare frumoasa sufleteste. Era intotdeauna blanda si prea batrana in maturitate. Era… Cum era? Ca o bunica inteleapta! Mama si tatal ei, ambii profesori, le lasau in voia sortii, in grija bunicii batrane si bolnave, intr-o saracie si o mizerie ordonata, de neimaginat. Didi invata bine. Didi avea grija de cele doua surori mai mici. Didi avea timp sa faca treburile casei. Didi avea rabdarea sa fie prietena mea cea mai buna, cu care am impartit acadele, gume turbo, nuga, inghetata Peles/ Rapsodia, o felie de halva, un pepene, primele impresii despre scoala, primele lacrimi provocate de despartirea parintilor mei, primii fiori ai “pupatului cu baietii”, primele lacrimi provocate de scandalurile dintre parintii ei si multe, multe altele, bune si rele.
Cand am implinit eu 10 ani, am dat o petrecere – cum faceam in fiecare an – cu “Felicitarile, masa si dansul” ptr pitici in camera mea, iar ptr “Adulti” in sufragerie. Aveam in fiecare an cate doua torturi, fiindca nasa mea era pe atunci Sefa de Cofetarie la Restaurant Central, iar nasul meu Sef Bucatar.
Cand Didi a implinit 10 ani, mama ei i-a facut un tort din … Nici nu-mi vine sa cred din ce! Stiti colacii aceia care se dau de pomana pe la biserici? Ei bine, Didi a avut la 10 ani, un tort din colaci primiti de pomana inmuiati in sirop de zahar, cred… Stiti lumanarile festive, nu? Cele colorate, lungi si rasucite? Nuuu… Acelea le aveam eu, Didi a avut la tortul de 10 ani, o lumanare de ceara galbena – de care eu am vazut numai la biserica, bune de aprins ptr cei vii sau ptr sufletele celor plecati dintre noi – cica doar una, ptr ca implinise un deceniu.
Nu vreau sa intelegeti ca ma laud cu a mea copilarie fabuloasa, ptr ca de fapt nici n-am avut una. Aveam doar lucruri materiale, care – privind in urma – nu ma faceau sa fiu cu nimic mai presus decat ea. Ba dimpotriva! Desi era ordinar de saraca material, Diana – Draga mea Diana – era mult mai bogata spiritual decat mine.
Cu toate treburile in care era prinsa, nu uita sa fie si copil. Si ptr asta, isi rezerva cateva ore pe saptamana pentru a merge la Palatul Culturii, sa picteze icoane pe sticla. Foarte frumos, nu-i asa? In timp ce eu stateam acasa, fiind copila cu norma intreaga, si ma jucam cu sacul meu doldora de papusi, si mobila ptr papusi, si masini ptr papusi etc, etc. (Sau, uneori – sa nu radeti, da? – imi placea sa ma joc cu carligele de rufe. Si atat! Fara Barbie, fara Ken. Doar carlige de rufe, pe post de pesti 
iar eu eram vanzatoare la alimentara… ).
Ei, bine, intr-una din zilele cand Diana avea voie sa fie copil, am vazut-o in statie si am iesit la fereastra (aveam vedere exact in statia de autobuz) sa mai stam putin de vorba. Buny a mea, care stia situatia lor, ca o femeie grijulie ce este, a intrebat-o daca a mancat ceva si daca ii este foame. Didi a raspuns politicos, ca a mancat. Eu, curioasa intreb: Ce? “Morcov ras” mi-a raspuns ea si m-a pufnit rasul. “Dar morcovul e foarte sanatos, ar trebui sa mananci si tu, mi-a zis bunica-mea in incercarea de a-i alunga Dianei zambetul trist de pe fata”.
Imi pare atat de rau! Foarte rau… si mi-e rusine.
Sa stii, ca azi mananc morcov ras si ma gandesc la tine, oriunde ai fii!
“Ia-mi Doamne , tot ce am adunat fara noima prin rafturi si da-mi saracia innobilata de dragoste din anii pierduti. Ia-mi hainele scumpe, masina sidefata, mobilele stivuite-n dezmat.Si da-mi inapoi puterea naiva de-a crede ca exista iubiri pentru o viata, vecii ale dragostei, inele din fire de iarba care nu se vor rupe nicicand” – Alice Nastase …prietenii adevarate, colaci primiti de pomana,si morcovi rasi…
Bai. Eu ma ofer sa ti-o gasesc pe Diana…si sa-i spun tot ce vrei tu sa-i spui..
Ti-am lasat pe mail raspunsurile la interviu.
@Dreacu: Ok. Le punem zilele astea.
Stii cum ar fii? SU-PER!
@IubescFluturii:
Trista povestea. Of, sunt atatia copii chinuiti…
Da… imi aduc aminte de Diana, ce copilarie trista a avut, si imi mai aduc aminte ca mama Dianei a zis o data ca o sa faca atatia copiii pana o sa iasa un baiat, ca poate o iesi un Eminescu.
@ Roka: Si a facut, cu putin timp inainte sa se mute la Petrosani. Un baietel frumos, Andrei. Din pacate Andrei a murit… Nu stiu in ce imprejurari. Diana nu mi-a scris niciodata asta, iar eu n-am indraznit sa intreb.
ce frumos
la multi ani si din partea mea. superba poza, btw. 
Wow, super fain articolul, nu stiu de ce dar imi plac enorm de mult articolele tale, si cum scrii, super super. Cat despre poveste, am avut si eu un astfel de prieten foarte bun in copilarie, dar nu era vorba de diferente materiale deloc, insa acum, mna, nu mai e deloc acea prietenie de atunci, si cateodata asa dor mi de prietenia aia. banuiesc ca stii si tu cum ii.
pe cat de frumos, pe atat de trist
pare rau..
cu toate astea La multi ani surioarei tale..
citind… am devenit melancolic…
sincer acum… as dori sa-mi impart cina in schimbul unei portioare de morcov ras…
ovi
La multi ani Alexandrei, trista povestea Dianei …am si eu momente de genul, in care din prea multa nepricepere,copil fiind, am facut greseli asemanatoare ..sper ca intr-o zi sa o regasesti pe Diana …
ps: nici eu nu am avut o copilarie prea fericita … la 10 ani nici nu am avut tort …
@cristishady: las ca`ti fac eu tort
cate vrei tu de fapt
@jadore: foarte frumos povestit .. din asta sper macar sa invete cineva ce trebuie invatat ..
[...] a povestit foarte frumos despre copilaria si prietenia ei cu Diana. Chiar merita citit ce a scris acolo si poate unii mai invata si cate ceva bun de acolo. Si plus de [...]
@ Pucca: Multumesc ptr urare. Si mie mi-a placut mult poza.
Din modul cum ai pus “problema” si eu as imparti cu Diana o portioara… macar o data la 1 an, apoi sa bem o ciocolata calda, sa ne uitam la un film, sa barfim despre toti si toate…
Merci si ptr raspunsurile la interviu. Si nu fii trist, ca iata! Iti face Pisi mai multe torturi. Aproape ca-s invidioasa 
@ Ovi: Ca sa fiu prea sincera, morcovul nu-mi place in mod deosebit, dar mai “fur” din el cand trebuie sa gatesc, astfel ramane mai putin de dat pe razatoare
@ CristiShady: Merci
@ Pisi: Multumesc. Ar fi frumos daca toti ar stii sa citesca printre randuri si sa invete cate ceva
sigur n-am facut o smecherie
eu aseara pe la 4 am ajuns acasa si cand am vazut egalitate nu mi-a venit sa cred
@ Dragos: Atunci a fost noroc chior
hai jad sti bine ca nu o fac pentru link…
dar nu vreau sa-mi obosesc creierii pentru o mana de oameni,daca tot e dedicata tuturor femeilor…pai atunci trebuie sa citeasca postarea o buna parte din blogeritele noastre scumpe
spune`mi cum sa te adaug si imediat o fac
@ Dragos: Stiu, stiu.
Si ai dreptate. Sunt nerabdatoare sa citesc postarea, si tin sa te anunt ca am scris frumos despre tine, in postul “Din spatele slitului inchis” care anunta finalul interviurilor.
@Pisi: Si despre Cris al tau, am scris frumos, am scris chiar si despre tine. Atat de placut impresionata am fost sa aflu ca esti “femeia din spatele lui”.
J’adore Blog, sau Jad, cum ti-e voia!
P.S. Stati pe aproape dragelor, maine avem zi interesanta!
[...] Diana, Tortul si Morcovii rasi. [...]
cred ca e una dintre cele mai frumoase declaratii de prietenue