Asculta mai multe audio Muzica
De multe ori, mergand timida pe drumul vietii mele, m-am intrebat daca nu cumva e prea putin ceea ce primesc raportat la ceea ce, sigur, e prea mult atunci cand cer.
M-am intrebat, daca nu cumva sunt prea singura. Daca nu cumva sunt prea mari ceilalti. Daca nu cumva sunt prea neimportanta.
M-am intrebat de atatea ori, in noptile mele de singuratate, de prea multa singuratate, daca nu cumva timpul trece prea repede. Daca nu cumva am facut prea putine pentru mine. Daca nu cumva am investit in conturile unor oameni prea nepasatori, sentimente prea valoroase. Daca nu cumva, undeva pe parcurs, viata mea – propria mea viata – a devenit prea straina. Daca nu cumva nu prea mai sunt EU.
Mi-a raspuns vantul, intr-o noapte neagra, cand a intrat nepoftit pe sub usa, ca sunt prea delicata, prea sensibila, prea pretioasa ca sa nu prea ma gandesc la mine.
Fiindca avea iz de tentatie, am vrut sa-l alung. Atunci el a inceput sa deseneze umbre hidoase pe pereti, sa faca mobila sa trosneasca si luminile sa se stinga…
Mi-a raspuns soarele, in dimineata urmatoare, ca sunt prea fricoasa, prea naiva, prea slaba… L-am aruncat de la etaj si i-am zis: “Pleaca!”
Mi-a raspuns ploaia, mai pe inserat, cand a inceput sa scuture norii grei de deasupra mea, ca sunt la inceput de drum si ca am timp sa invat cum sa nu fiu prea naiva, prea sensibila, prea credula, prea iubitoare, prea egoista, prea rea, prea nepasatoare, prea darnica, prea mult ca ceilalti, prea putin ca mine.
… dar eu stiu ca in tot drumul vietii mele n-am sa fiu altceva decat “Prea femeie sa nu plang. Prea barbat sa cer ajutor”
… wow.
@ RhK: E de bine?
“Prea barbat sa cer ajutor”. Pacat de asta. Imi plac barbatii care stiu sa ceara ajutor..la urma urmei sunt si ei oameni. Si tuu..lasa orgoliul la o parte, uneori nu e el cel mai important.
PS.: frumos scris
Nu era neaparat vorba despre mine, sau era, dar intr-o alta stare de spirit.
Ma bucur ca-ti place!
E bun si orgoliul cat un varf de ac, fiindca fara el … Ajungem sa ne lasam umilite!
Merci
tare frumos… ca tine!
Alice Nastase si Aurora Liiceanu
superbe ambele carti…imi notasem si eu expresia asta cu “prea femeie..” Dar parca mai mult imi place Alice Nastase…e genul ala de scriitoare cu care se pot identifica multe cititoare :”> Si articolul asta asa..mi-a mers la sufletzel ( ca tot vine 8 martie ), e scris pe aceeasi lungime de unda cu citatul…
@ Chocolat: Sunt total de acord cu tine. Alice Nastase cred ca e cea mai frumoasa femeie din lume, sufleteste vorbind, desi e frumoasa si fizic. Si eu citesc cu mare drag cartile ei. Acum citesc ” Care pe care – Femei si Barbati” care e scrisa tot cu Aurora Liiceanu. Ti-o recomand, daca nu ai citit-o inca. E superba. Scrisa in aceeasi maniera ca si bestseller-ul “Dincolo de bine, dincoace de rau”
La multi ani, de 8 Martie.
Da, intradevar prea frumos. Bravo!!
Multumesc!
Mă duci cu gândul la o stare care mă mai răscoleşte şi pe mine din când în când.. Mai ales dacă am schimbat oraşul. Am ajuns să mă simt singură printre străini uneori, când am câte un of pe suflet. Dar când am astfel de stări extreme, o sun pe mama şi trece. Recomand oricui! De obicei nu apelam la ea în astfel de situaţii, dar în ultima vreme prefer să o sun de câte ori ma simt pierdută.
Îmi place mult cum ai scris!
Link exchange să fie, că e draguţ blogul!
@ Cristina: Eu vorbesc cu mama despre orice, dar mai putin cand am ceva pe suflet. O iubesc atat de mult incat nu vreau sa-i transmit si ei problemele si grijile mele. Sper ca o suni si cand esti fericita, sa se bucure si ea.
Ma bucur ca iti place. De fapt, si mie imi place
Link exchange, done!
you go girl
!
Nu e un defect sa fi”prea mult pentru altii”. Tocmai acest lucru face o perla dintr-o femeie, in special.
Pentru ca suntem facuti sa fim unii pentru altii, insa altii au cam uitat sa fie pentru noi. Daca ne-am dedica mai mult noua, am pierde minuni ce au loc in jurul nostru. E dureros uneori, pentru ca ne golim sufletul in “conturile altora” si flamanzim dupa un raspuns la acestea, dar intr-o zi vom fi rasplatiti. Aici e secretul, sa continuam sa fim pentru altii, in ciuda deznădejdii.
Foarte frumos exprimat.
Aaa..si barbatii cer ajutorul, fara cuvinte, femeii care e mereu e langa el.
[...] e prea femeie. E atât de frumoasă, delicată, feminină, încât atunci când o citesc simt că îmi vorbeşte [...]
“Dar asa ne e destinul,/Vitreg prea adeseori,/ Unui lumea i-acordeaza,/Iar pe altul il boteaza/ cu-a lui roua de plansori.” (Eminescu.) Jad, toti avem cateodata o stare de spirit similara, te inteleg perfect si mor de ciuda ca eu nu am putut sa-mi exprim sentimentele in scris atat de superb cum o faci tu. Un lucru, este foarte clar,tu esti o femeie importanta pentru multe persoane, dovada ca multi te apreciaza ( me included ) pe acest blog.eu am invatat o chestie ,in viata asta imprevizibila si frumoasa ; “cat dai atata primesti” pe care nu o mai agreez de la un timp. Eu o iau invers ” cat primesti, atata dai”. si oricat de tare doare, pun in aplicare,Caci m-am saturat sa tot dau si sa primesc un MARE NIMIC. DE CE DOAR EU?
bănuiesc că eşti la filo pe undeva. TREBUIE să fii la filo.
@ NeVinovat: Anul II, Stiinte Economice – E.C.T.S. Nici macar Colegiul n-a fost cu profil filo, ci tot Economic.
Şi pe mine mă întreabă lumea dacă sunt la filo, şi am facut profil real de când mă ştiu. Sunt multe avantaje, te ajută să vezi lucrurile mai logic
;O
ai fost în madgearu? slăvescu?
se spune ca, o femeie care nu stie sa planga, a pierdut jumatate din frumusetea ei…
adevarat… unii barbati sufera in tacere, necerand ajutor… dar, nu neaparat din orgoliu, ci mai mult din timiditate rau manifestata…
pentru o femeie, niciodata nu-i prea mult, sa fie femeie… dupa cum, pentru un barbat nu-i niciodata prea mult ,sa fie barbat… cei doi nefiind niciodata in opozitie se completeaza reciproc…
raportul dintre ce primesti si ce soliciti, poate fi defectos… ca sa-l faci sa fie just, nu cere nimic… niciodata… ofera doar… atat…
niciodata prea putin pentru tine, cand te daruiesti altora… dimpotriva… nu vei fi doar pentru tine, in clipa cand vei renunta sa mai fii pentru ei… atunci, nu vei mai fi deloc…
si… da… fii ca tine… ramai ca tine… ca sa fii mereu tu…
cu respect,
ovi
J’adore: Am citit ambele carti
Insa mai are Alice Nastase o carte pe care doar am rasfoit’o si mi se pare foarte interesanta – “Noi suntem zeite. Carte postala” . Daca ai ocazia, arunca-ti privirea pe ea, cred ca e la fel de buna ca si celelalte.
Un 8 martie fericit si tie!
frumos articol
Mi-a raspuns ploaia, mai pe inserat, cand a inceput sa scuture norii grei de deasupra mea, ca sunt la inceput de drum si ca am timp sa invat cum sa nu fiu prea naiva, prea sensibila, prea credula, prea iubitoare, prea egoista, prea rea, prea nepasatoare, prea darnica, prea mult ca ceilalti, prea putin ca mine.
geniala partea aceasta
a,da …si la multi ani sau ce se spune de 8 martie ..scuze
[...] e prea femeie. E atât de frumoasă, delicată, feminină, încât atunci când o citesc simt că îmi vorbeşte [...]
In Madgearu, da. Esti Prahovean Nevinovat?
offtopic: ai o leapsa la mine pe blog, in a doua parte a articolului: http://www.iarnatuestimareamea.ro/index.php/2010/03/08/730/
jad, ma gasesti la alta adresa. cand ai timp schimba link-ul din blogroll.
http://eva.onlywords.ro
pupici.
Foarte frumos…si se potriveste si cu dispozitia mea de acum.Am si eu momentele astea de filozofie cand ma intreb cine naiba m-a plantat pe planeta asta si de ce.Probabil n-o sa aflam decat mai tarziu.Si chiar si asa,noi femeile,asa cum suntem noi,”timide”,suntem puternice pana la prostie cand vrem.Iar gandurile negre…pot fi…doar un nor