O carte cu coperte zdrentuite!

… sau altfel spus: O LECTIE DE VIATA!

Azi, mi-e rusine de mine, de imaturitatea mea in gandire, de limitarile mele si de ideile preconcepute care ies la iveala  – rareori dar dureros de reale – , mi-e rusine ca INCA n-am invatat sa judec corect oamenii, si mai ales ca daca tot n-am invatat s-o fac, macar sa nu-i mai judec deloc…

Stiti doar ca sunt rasista! sa nu va mirati ca de cand l-am vazut pe copilul asta prima data m-am gandit ca-i “puradelul” vreunuia de prin mahalaua vecina. E grasan, murdar, urat mirositor si habar n-are sa vorbeasca (de needucat ce e, ziceam) la modul ca nu stie toate literele sau cam asa de grav.
S-a-ndragostit de-o carte “Trenul”, si evident ca n-are bani ptr ea, asa ca-mi zice intr-un final daca nu as putea sa i-o dau eu, de la mine. Culmea nesimtiri! Asta stiu sa faca de mici, sa ceara. Copilul mi-a intins 10 lei, care erau cu mult sub jumatatea pretului real al cartii, iar eu nu i-am dat-o.
Azi a venit din nou sa se mai uite la “Trenul” si eu nici macar nu l-am lasat s-o vada. Zicea ca poate o sa aiba bani “cand o sa ia pensia”… si mi-am dat seama ca vorbeste de vreo bunica ceva. Abia cand am vazut-o cum isi tarsaie picioarele de batranete mi-am dat seama ca iar “am judecat o carte dupa copertile ei” si iar am judecat gresit!… Batrana aia amarata, probabil ca se chinuie sa-l creasca pe el dintr-o pensie mizera si sigur ca e needucat copilu’, ca doar ce ar putea sa-l invete o femeie atat de simpla, singura, trecuta…

Ma pregateam sa-i ofer o alta carte, mai ieftina, de la mine, cand o aud pe-o tipa  sa-i dau cartea pe care o vrea, ca o sa mi-o plateasca ea.

28 de lei = Trenul
Fericirea din ochii lui = de nepretuit, exact ca in reclama
Cartea ieftina din mana mea = Cel mai rusinos gest al meu.

Minunat este ca fata asta a avut rabdare sa-i explice tot ce o intreba el, l-a imbratisat si l-a pupat pe obrajii lui murdari si mi-a “spus” mie prin fapta ei ca intr-o zi, poate nu prea departe, si eu o sa pot fi ca ea…