“Pot fi ingeri, dar pot fi si curve. In catalogarile mele, barbatii pe care i-am iubit enorm au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta. Cei pe care i-am iubit scurt si arzator au trecut valvartej. Nu stiu cum s-a facut ca niciunul n-a ramas asezat in coltul de rai al inimii mele.” Alice Nastase

Am traversat deja bucati din viata
Si-am aleragt in contratimp cu timpul, grabita sa-l intrec …
Spre incotro?
Spre nicaieri.
Abia la rascruci ma mai opream sa privesc in urma …
Ca si acum, de exemplu …
In urma mea, doar  nori de praf.
Castele daramate.
Clepsidre sparte.
Timp trecut.
Pierdut…
Povesti…
Si-atat.

Povestile care ma sarutau de “noapte buna” s-au scris in vremea cand credeam in ele … In vremea cand imi placeau malurile lacurilor, apusurile de soare, inceputurile de toamna si buchetele parfumate de flori (care umpleau casa sufletului de mireasma iubirilor false).
Si cand buchetele de flori se ofileau, credeam in florile din plicuri fara timbre cu destinatia “myself above all” . Dar plicurile astea au fost trimise deja, o data cu agricultorii, o data cu fericirea de scurt metraj si chiar, o data cu prieteniile de-o vara … de-o viata… Mai conteaza?

Dar eu le iubeam fiindca erau dulci ca pacatele. Eu le iubeam, fiindca aveau pielea ca de catifea si ochi negrii ca de abanos si buze moi care ma sarutau asa cum nimeni nu o mai facuse.
L-am iubit pe Bach si-a lui licoare care aluneca incet … incet… si se varsa in sangele nealterat de regrete si-l transforma pe Dumnezeu in dumnezeii ma-sii, ca oricum era prea departe ca sa ma auda. Dar l-am iubit fiindca stia cum sa-mi incalzeasca  trupul si sa-mi fure mintile si sa faca din mine ce nu stiuse nimeni sa faca pana atunci.

Pe Nephilim l-am urat. Dar el ma iubea. Ma iubea pe limba viperelor in fiecare noapte, in vise. Il uram ptr ca nu stia decat sa smulga, sa rapeasca… si nici asta nu o facea ca un veritabil talhar, ci ca un amarat de hot de suflete. Il uram ptr ca plasmuiam in el imaginea mea despre pustiurile iadului, ptr ca era rece, aspru, crud …

Si ptr ca eu puteam fi ca el, ba chiar puteam sa-l intrec in cruzime si-n rautate.

Eu il uram … El ma iubea… Si suferinta lui imi provoca o imensa fericire, o stare de bine. Singurul bine care putea sa existe. Aveam nevoie de dusmanul meu sa-mi tina treze toate simturile pana cand farsa era jucata si cortina putea sa cada…

Si-am mai iubit tradarea. Oh, dulce suferinta… Dar l-am urat pe tradator, chiar daca eram eu acela. Eram eu tradatorul care arunca ispite si-apoi intorcea spatele.

“Pai da, iubiti-ma si dupa ce va fac rau, ce mortii ma-sii, asta da dovada implacabila de loialitate. (…) daca nu esti pregatit sa platesti ptr ca ti-ai incalcat promisiunile, ca ai manjit increderea, daca nu esti pregatit sa platesti ptr ignoranta, pentru futaiurile efemere, ptr ranjetul statut al inselaciunii, ce-mi pasa mie de nefericirea ta?” Zully Mustafa

Scriu “scrieri” indecente ptr ca imi place sa scriu despre barbati (plecand in general de la acel barbat perfect din nicaieri); fiindca cele mai nebanuite sentimente mi le-au trezit barbatii din viata mea (si tot ce am trait alaturi de ei a fost indecent, imoral, incorect dar de nepretuit!!! ) si culmea! peste toate acestea, cele mai inflacarate idei mi le-au aprins barbatii din viata altor femei.**

* long time ago.
** din scrierile lui Jad.

(…) mi-a zis sa trag adanc in piept si sa tin acolo. Apoi sa expir incet si sa-nchid ochii si cand am sa-i deschid o sa fiu exact unde trebuie (…)

Ramasesem, in sfarsit, singura intr-o multime de oameni, vechi si noi, retrasa pe fotoliu intr-un colt al camerei si aproape tremuram de emotie. Vedeam umbre dansand cu la brat cu demonii din noi, dar ele erau prea departe ca sa ma atinga, ca sa ma trezeasca. Auzeam voci care-mi scuipau venin in timpane si eram inca de neclintit. Aveam pupilele dilatate si incercam sa vad in noaptea cea fara de luna, fara de stele, intunecata ca apele iadului. Imi era cald si simteam sangele negru si verde cum imi tulbura venele. Eram undeva intre doua lumi, intre iubiri, intre doua drumuri, intre dans si betie, intre si intre…

Cand am ajuns unde trebuia, privirea mi-a ramas fixata pe imaginea LUI. Statea intins pe covor cu capul sprijinit in palma stanga. Cu degetele de la mana cealalta mangaia cartile de joc – ramase de la partida de pocker – sau mai ducea din cand in cand la buze, paharul de cognac.

Mi-am dat seama, mai apoi, ca el nu era acolo si ca era doar o inchipuire de-a mea, dar daca tot imi bantuia fanteziile aveam sa mi-l imaginez exact asa cum mi-l doream.

” – Adu-ti un pahar! zise el pe un ton impunator dar calm. N-ai baut nimic toata seara. Ce fel de gazda esti?”
Avea un zambet atat de pervers! Cat imi doream sa-i sarut colturile gurii… De ce dracu’ mi-or fi placand mie baietii rai cand stiu perfect ca nu-s capabila sa-i stapanesc in vreun fel?
Dupa ce l-am vazut umplandu-mi pe jumatate paharul, i-am luat mana si am strecurat-o pe sub rochie.
” – Asa e destul de sexy ptr tine?” il intreb eu.
Barbatul din inchipuirea mea n-a mai avut insa puterea sa raspunda. A inchis ochii si-a inceput sa respire rar si adanc. Degetele lui mangaiau delicat coapsele mele, dantela bikinilor, spatele arcuit, sanii cu sfarcurile intarite. As fi vrut sa fie acolo, sa ma dezbrace si sa ma faca a lui. Nebuni pe covor, printre pahare de cognac, scrumiere pline si carti de joc. Dar el, nu! El prefera sa ma privesca in agonie…

O vreme s-a facut liniste … Intre cuvintele mele si ale lui s-a asezat o coala alba, un portativ fara note, o panza fara pictura. Goluri pe care le puteam umple dupa bunul nostru plac. Eram doar noi in incaperea scaldata in semi – umbra si rasuflarile noastre acompaniate de ticaitul ceasului de la mana lui. Stiam ca sub curelusa de piele, pulsul lui o luase razna.
“- Daca beau din acelasi pahar, in acelasi loc din care ai baut si tu, o sa-mi ramana urme de ruj.”
” – O sa te stergi.”
“- Ceea ce e aproape ca si cum te-as fi sarutat, nu?”
… si as fi vrut sa ma sarute. Doamne, cat as fi vrut! El prefera, in schimb, sa linga urmele rosii de pe marginea paharului, fara graba si ma privea in ochi iar eu, inghiteam in sec incercand sa urmaresc jocul lui si sa deslusesc soaptele dintre el si fantasmele nostre.

Dragul de el, era fara dubiu pacatul meu cel mai ascuns. Barbatul dorit al altei femei… Ce gura perfect conturata! Ce trasaturi perfecte! Cat calm…

EL  era , fara niciun dubiu, drogul care-mi curgea prin vene…

P.S. : Bine ai venit in visele mele! Aici e locul in care te potrivesti perfect! Dar stii deja asta. Enjoy!

“Ceea ce simti este oglinda perfecta a devenirii tale!”

Puterea de a trece prin viata cu seninatate, vine din arta de a  descoperi. De a te descoperi pe tine ca persoana, pe tine in raport cu ceilalti si viceversa si abia in ultimul rand de a-i descoperi pe ei-restul.

Nu poti pretinde barbatului de langa tine sa te vada ca fiind frumoasa cand tu insati esti depasita de complexe si te vezi urata/grasa/ batrana etc. Acorada-ti timp pentru a te vedea cu ochii mintii drept cea mai frumoasa/radianta/hazlie/tanara/ plina de viata/ robusta dar sanatoasa/ cuceritoare/ senzuala/ de incredere si increzatoare/ puternica/ ambitioasa/ loiala/ indrazneata/ originala/ unica…

(Am “lungit” lista calitatilor raportata la cea a defectelor, pentru ca vreau sa cred ca am minim un motiv pentru a ma considera speciala. E valabil si pentru tine!)

Dupa ce te-ai descorerit, lasa-l si pe el (si pe toti ceilalti) sa te descopere. Lasa-i timp sa perceapa si sa proceseze noua ta incredere in propria-ti persoana.

Rezultatul autosugestiei si cel al rabdarii, se poate concluziona in doua feluri:

1. Te descopera cat esti de minunata in felul tau de a fi, departe de perfecta, dar totusi minunata.

2. Se revolta ptr ca tu in sfarsit ai dovedit ca poti avea incredere in tine si poti fi puternica si fara ajutorul lui.

Daca nu te-a descoperit pana acum, n-o s-o mai faca oricum…

Nu te lasa cuprinsa, din nou, de complexe! Linistea interioara si respectul de sine sunt de neegalat si de neinlocuit. Sunt doua arme cu care “pleci la lupta” pregatita sa invingi.

Daca “descopera” a fost cuvantul de ordine si te-a “zgariat” putin fiind prea des folosit, iata un altul pe care ti l-as sopti bucuroasa in fiecare dimineata:

REDESCOPERA…

… Sa fii puternica!

… Sa fii iubita!

Kiss ‘n hugs! Jad.

… sa cada iluzii, peste viitor.

… sa se darame vise de nerealizat.

… sa ninga cenusa juramintelor false.

… sa urle iubirea tradata.

… sa planga lacrimi de dor, de durere, de ciuda.

… sa se asterne zambetul resemnarii.

…sa plece, daca nu te-a iubit.

Ca femeie,”muncesti” atat sa-ti intreti fata curata, frumoasa … Masti, cu alge, cu coacaze, cu citrice, cu minerale din marea moarta. Te pregatesti pentru el, indelung. Sa fii frumoasa. Sa fii cea mai frumoasa “iubi”. El, nu doar ca nu observa nimic, dar iti tranteste doua ( doua vorbe, doua insulte, doua mesaje catre alta femeie, doua palme peste obraji… orice “doua” ) de te lasa cu ochii in lacrimi, cu cearcane vinete si cu fata umflata de parca tratamentele cosmetice n-au existat niciodata.

Te lupti cu Braun-ul pana la lacrimi, si el nici macar nu te mai mangaie pe picioare. Doar ti le desface si atat.

Te dai cu creme scumpe, cu matase, cu miere, cu sclipiri de perle… Fiecare cu textura si parfumul ei aparte. Nu doar ca nu vede, nici nu simte…

Barbatii, lasa-i sa plece daca nu te merita!

Or s-o prefere intotdeauna pe “iubi” cea cu cracii lungi, cu silicoane-n tzatze, care isi misca curu pe cuburi in club, care bea vodca pana vomita in W.C-uri straine, care baga droguri “legale”…Animatoarea de sexe in erectie.

Asta e “femeia perfecta”…

Lasa … Sa fie!