Acum un timp, intr-o alta lume cu obloane trase si cu draperii imbacsite de la vaporii de alcool si mirosurile ilegale de tutun cubanez, stateam asezata turceste langa o masuta de cafea.
De jur imprejurul meu, ii puteam auzi vorbind in soapte, pe agricultorii de oras, despre micutele domnisoare din ghivece. Astea doua, Maria si cu Ioana -zic, emanau un parfum fin care-mi crea senzatia ca plutesc pe sutele de cai putere, parcate exemplar la marginea vietii.
Numai batranul Jack, care aluneca usor pe gat – ca o romanta veche – ma facea sa privesc sfidator in ochii de intuneric ai clipei mele.
De pe cealalta parte a mesei, o simteam cum ma priveste in adancul sufletului, prin doua porti verzi ca florile fara petale asezate intentionat la jumatatea drumului dintre mine si ea.

S-au impartit, la masa norocului, jetoanele Destinului; dar pesemne ca Destinul asta e un batran senil si chior … pentru ca mie nu mi-a dat decat trei: IUBIREA, SPERANTA, CREDINTA. Apoi am inceput sa invartim ruleta Sortii intr-un dans smintit care parea sa exorcizeze realitatea.
Prima a fost EA si toate sansele pareau ca-i surad. Juca doar din placerea de a ma vedea invinsa…
Zgomotul pierzaniei se transforma treptat in ganduri diforme.
IN JOCUL MEU DE AMATOR, AM LASAT LANGA RULETA SORTII ILUZIILE UNEI FERICIRI DE SCURT METRAJ.

Prin gaura cheii, te zarisem si pe tine, intr-o lume alaturata, inconjurat de Semi-Zeii celui de-al saptelea Cer.
“IUBIREA” de pe jetonul meu pierdut, o schimbasei candva pe doua grame de pulbere fina. Intelegeam acum, de ce toate lucrurile bune din viata de Pamanteana imi erau interzise si cum facusem sa ratacesc surasuri si inocente.

BARBUTUL VIETII MELE se jucase pe ascuns, intr-o lume obscura si ametita in care eu nici nu pasisem vreodata.
BARBUTUL VIETII MELE se jucase in lumea Semi-Zeilor, lume in care doar am privit de la fereastra. Era trist si nedrept!
Am pierdut imbratisari si clipe infinite la zaruri necastigatoare pe care nici nu le aruncasem.
M-am ales doar cu cristalele de pe obraji si cu o colectie de creioane ascutine, infipte in inima, cu care-mi scriu povestea.

Si un ultim joc de ruleta,
Ruseasca!
Pe care-l pierd…

Morala: “Dintre toate minunile Pamantului, am ales viciile ptr a fi fericiti”

Cati ani au trecut oare decand ti-am scris ultima data? Probabil foarte multi, fiindca nici nu-mi mai amintesc. Atat de multi ca mi-e rusine sa apar acum… Stiu ca in tot timpul asta tu m-ai vegheat si n-am sa insist cu “ce-am avut si ce-am pierdut” … Important e ca sunt inca aici, asa cum ma stii. Te-as minti daca ti-as spune ca m-am schimbat. Oamenii nu se schimba, ce e gravat in faptura lor ramane in ei, si atat. Si-apoi, de ce m-as schimba? Mai am inca atat de multe de realizat…

Ma intreb daca ai in minte imagini cu mine cand am cazut. Pentru ca eu pastrez imaginile in care credeam ca ai sa ma ajuti sa ma ridic. Te-am simtit de fiecare data suflandu-mi in ceafa aer rece, de decembrie pierdut, dar niciodata n-ai avut curajul sa te arati. Absenta ta fizica si am considerat-o buna vreme, ca fiind un abandon.

Cred ca ti-ai ai scuipat in san si-ai facut plecaciuni cand ma priveai din nicaieri cum decad… cu bunastiinta. Straine … se cheama viata!!! Decadenta e o lege nescrisa a ei.  Si fiindca niciodata nu ai avut curaj sa te arati, am facut-o apropos sa te ranesc, fiindca  m-ai abandonat.

Stiu ce ai de zis in apararea ta: “Pentru neputintele mele e mult mai usor sa dau vina pe tine” dar eu cred ca tu esti cel neputincios. Cred ca nu existi. Cred ca nu mai esti in stare sa-mi aduci nici macar speranta si ai taria doar sa-mi tulburi somnul cu prostii…  Ma faci sa ma varcolesc in pat si sa intorc spatele celui ce ma saruta de noapte buna. Cred ca … o sa inchid obloanele sa nu mai tragi cu ochiul in viata mea, in lumea mea.

In timp ce tu dispari atata vreme, eu raman sa vad in juru-mi atatea nedreptati si-ti spun ca nu doar o data in an e locul tau aici. Esti un impostor, zau asa! Semeni iluzii desarte si-apoi te ascunzi de raspundere. Din lumea in care esti, vezi oare cate zambete se pierd cand nu mai esti aici? Poti sa auzi din departare clinchetul de vise sparte? Cine e cel neputincios de fapt?  Si de n-o fii cum spun atunci da-mi o dovada…

Mai stii cand ti-am cerut o mare pentru tata? Plina de pesti … Sa fie doar a lui. L-ar face enorm de fericit. Plus toate instrumentele alea complicate de pescuit. Stii foarte bine ca i-ar arunca inapoi in apa. Ai mai vazut pescar sa nu manance peste? Ai fi vazut daca te-ai mai fi uitat din cand in cand spre el.

Ti-am cerut zambete. Erau pentru mama. Ar fii din nou cea mai frumoasa mama din lume daca ar mai stii sa zambeasca. Daca n-ar fi trebuit sa treaca prin acelasi cosmar in fiecare noapte cand ii verifica pulsul. Ai fi stiut, daca ti-ai fi intors din cand in cand privirea catre ea.

Cand te-am rugat, ti-am cerut TIMP. E pentru sora mea… Vreau sa o vad traindu-si viata in toate etapele ei. Ai fi stiut cum e sa pierzi momente daca te-ai fi uitat catre ea acum cativa ani.

Mi-ai trimis inapoi teama si sperante si eu nu stiu cum sa le impac.

Nu te supara, dar nu mai cred in tine Mos Craciun.

- Ptiu! drace! Ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori sa nu-mi mai tai calea.

- Te-am vazuuut! raspunse cu glas prefacut, un alt fluturas cu pistrui nergii pe aripioare. Te-am vazut. Ai fost la el.

- Taci! N-ai vazut nimic.

- Ai fost la pamantean.

- N-am fost, prostule. Am zburat pe aici.

- Esti o mincinoasa. Tu nu intelegi ca te-am vazut? Si-am sa te spun.

- O sa-ti zdrobesc aripile daca suflii o vorba.

- Nici macar n-o sa ma prinzi vreodata.

Si incepura sa zboare amandoi in cerc, ca intr-un joc de Ali – Ali. Erau perfecti asa, impreuna. Si toata ceata aleasa din imparatie era invidioasa pe ei: Cei mai frumoasi fluturi din gradina zeilor.

- Fluturas fiica de Zeu?!

- Hm?

- Aici erai? Te-am cautat.

- Nu m-ai cautat unde trebuia.

- Nu am s-o scot la capat cu tine. Ziceai ca nu mai pleci. Ce-ai cautat iar pe Pamant?

- Lasa-ma fariseule! Da-mi pace!
- Pace? Pace vrei tu? Pace vreau si eu, dar n-am din pricina ta. O sa ard in Iad pentru ca te-am ajutat. Zeus e foc si para si va fi vai de noi…

Fara sa raspunda un cuvant isi lua zborul de pe norul ei si se indrepta spre palatul albastru, imbracat in Cer. Se aseza pe umarul  zeului si totul era cufundat in liniste.

- Asta noapte a fost nunta in Cer si toti te-am asteptat sa ne canti.

_ Stiu, spuse ea absent, dar eram plecata.

- Chiar asa? Pe unde erai plecata?

- Pe Pamant, dar asta o stii deja.

- Cred ca va fi inutil sa-ti spun sa nu te mai duci niciodata…

- Cred ca da.

- O sa-ti spun, deci, ce am hotarat. Vei fii inchisa in colivie!

- Cum? Spuse ea ridicandu-se de pe umaru lui si zburand pana in fata ochilor zeului…

Avea o mie de planuri pentru ziua ce abia incepuse. Si primul era sa faca rost de bani. Forma un numar de telefon, ca-l stia pe deasupra si ii era sila sa-l caute in agenda si puse telefonul la ureche in timp ce-si lega siretele de la adidasi. ” Hai noroc! Ce faci tata? Aha. Vezi ca vin pe la tine. Nu, acum. Ies pe usa. Aha. Da, stiu ca e dimineata, dar n-am bani nici de tigari. Ei? Cum crezi? Mi i-a luat o tarfa pe toti. Nevasta-ta e acasa? Spune-i sa-mi faca doua sandwish-uri. Nu, ca am treaba. Bai, nici nu stiu cati … Hai ca vedem. Eee . Ce plm sa fac cu cardu’ ? N-auzi ca-i gol? Aha. Spune-i ca nu vreau si cafea. Am baut. Mersi oricum. Hai … vorbim. Pa”

“Fluture urat si prost. A cata dimineata cand ma trezeste? ” gandea furios ducand la gura ceasca aburinda, plina ochi cu espresso tare si mereu fara zahar, pe care o soarbe dintr-o data. O lasa neglijent pe marginea chiuvetei si da sa plece … “De fapt, ce dracu… Si-asa n-am ce face.” Se intoarce, deschide robinetul si lasa apa sa curga. Apuca ceasca de codita si o trece de cateva ori prin jetul fierbinte, apoi o aseaza cuminte, langa aparatul de facut cafea. “Futu-i! Mi-a pierit de tot somnul … De parca as fi dormit, oricum … in ultima suta de ani. Poate intr-o alta viata. Somnul e pentru cei slabi.”

Deschise larg ferestrele si se aseza, cum ii era obiceiul, in fata oglinzii. Se vedea gol si murdar. Innegrit de faptele decadente,indecente,imorale facute toate noaptea trecuta si acum doua nopti si acum trei nopti … langa femeia fara oase, fara suflet, fara minte, care si de data asta i-a golit portofelul cand a plecat. “Femeile au perspective de viitor. De ce sa riste ele? Mai bine sa-l goleasca pe fraier. Scarboasa! Total”

Intra in cabina de dus si dadu drumul apei reci, lasand-o sa curga peste tot corpul lui si peste toate amintirile  murdare … si peste toate gandurile. Doar unul il chinuia neincetat: “Ale dracu’ femei proaste! Vreau una adevarata, nu o papusa de carpa.” Gandise astfel si toata fiinta lui s-a infiorat…

Un pachet de Kent si-o sticla de Jack, puse la intamplare pe biroul maron. Pe un colt stau uitate ramasite din plantele ilegale fara petale, fumate inainte sa-ti arunci langa pat tricoul alb.

Ma ating in timp ce zbor deasupra ta de tapetul cu imprimeu alb- negru si aripile mele tremura usor. Mi-am promis de atatea ori ca n-am sa ma mai furisez in camera ta, dar niciodata nu-mi respect cuvantul. Imi fac rau singura si totusi ador sa te vad dormind gol. Am sa intru intr-o dimineata pe acelasi gemulet deschis si o s-o vad dormind langa tine. Si Doamne, cat o sa mai sufar. Dar azi inca ma asez pe umarul tau sa simt cum respiri. Aerul asta cald imi face aripile sa tremure. Si tremurul meu te gadila.Te trezesti, te sperii, eu zbor, arunci cu perna in urma mea … Si-am zburat inapoi pe gemulet. Sunt fericita ca te-am vazut. Si cant. Stii cum canta fluturii de noapte? Nici eu nu stiu, ca nu ma aud. Dar sufletul meu canta. Acum zbor. Am sa ma duc la Zei, sa-i rog sa-mi ia din viata dar sa ma faca femeie o noapte… 

*Nu stiu inca, daca titlul postului are vreo legatura cu textul Poate in ce va urma…