Regret ca nu v-am putut ura inainte de Sfanta Sarbatoare, tot binele, dar voi oricum stiti ca vi-l doresc indiferent de perioada anului… Pai, am avut probleme cu PC-ul… URAT! Dar au trecut… Apoi, am job si-s mai tot timpul plecata de acasa… Dar promit sa ma revansez.

Mi-a fost dor de voi!

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis.  I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin, iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba, iar acestia au rãspuns în cor “pliiin”!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã  definitiv. Studentii au râs.

Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: “Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã.

Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut în afarã de

acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.  Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele.

La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grijã de mingile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip ! ” Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:

“Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.”

Si acum, te intreb pe tine: Ai timp sa stam de povesti, la o cafea?

Cand scriam “Pentru ca sunt femeie” – un post despre dorinta de a citi o carte buna – eram in sesiune sigur. Abia acum imi dau seama, ca atunci cand trebuie sa citesc carti dintr-astea fara actiune, personaje si morale de tras ma ia dorul de lectura. Azi mi-am fagaduit mie insami ca o sa-mi intregesc biblioteca mai mult si mai des decat imi intregesc sertarul cu cosmetice.

Pentru ca nu mi-am mai cumparat o carte … hmm… de prin noiembrie anul trecut (“In inima barbatilor -eseu despre psihologia barbatului modern”) ma gandisem sa citesc o serie de 4 volume foarte, foarte vechi. “Radacinile sunt amare” de Zaharia Stancu, cartile de suflet ale lu’ buni. Motivul pentru care n-am facut asta este unul… SPECIFIC MIE si anume acela ca: N-AM AJUNS LA RAFTUL DE SUS unde sunt puse, nici macar de pe scaun si nici macar de pe masuta… Cum ziceam, specific mie. Si fiindca Magicu’ nu-i acasa si n-are cine sa mi le coboare, ma intorc la acelasi Managementul Mediului cu ale lui standarde si ISO si EMAS si capitolele care nu stiu cum se “intituleaza” fiindca nu le-am studiat INCA. Dar, sa nu deznadajduim … Pentru cei care invata in ultima noapte, pentru cei care abia s-au apucat de citit, subliniat, memorat, pentru cei pe care examenul de maine ii gaseste obositi si incercanati… Pentru ei: TOT RESPECTUL MEU! (sau Memo Plus, cum era in reclama, fiecare dupa nevoi)

P.S. Am vazut pe blogul Ruxandrei o lista cu cartile pe care si le doreste. Daca-mi da voie dansa, promit sa-mi fac si eu una. V-am pupat!

S-a speriat, eu m-am speriat cand am ajuns acasa si am vazut-o ca racul la fata. Ne-am chinuit toata noasptea cu durerile de inima ale ei si cele de cap ale mele, cu pastile, cu socul din care nu am iesit nici pana acum si da! cu frigul. Adunat am dormit vreo ora pana pe la 3:00 cand mi-a sunat telefonul, si de la7:00 pana la 9 si ceva. Mai exact, mai mult de-o groaza.

Mai merg spre bucatarie si din alt motiv si anume, acela ca: Am lumina acolo! Nu stiu cum naiba s-a intamplat ca jumatate din casa a ramas in bezna. Sigur e ceva pe circuitul electric, dar cum nu se pricepe nici tata-mare la asa ceva, pana ne hotaram sa chemam un electrician, ne facem veacul in jumatatea functionabila.

Ce sa zic? E un “bun” inceput de sesiune, din punct de vedere psihologic… Sper ca dupa un (alt) antinevralgic, o (alta) cafea, o bluza in plus si o tona de ambitie, sa ma apuc serios de treaba fiindca sambata avem examen la Managementul Mediului si … mda… e de tocit. Materia nu-i prea placuta, dar din respect pt prof si mai ales ptr ca ne-a avertizat ca nu se va putea copia, o sa pun burta pe carte.

In plus, mai e ceva… Stiti celebra fraza “Traiasca Sfantul 5″? Ei bine, anul asta nu mai vreau cinciul. Nu mai vreau sa am niciun examen luat cu nota 5. Vreau maxim din toate combinatiile .Va roooog, sa-i spuna cineva si lu’ Georgescu (profu de Economia Comertului si de Economia Serviciilor, care nu stie sa noteze decat de la 1 la 5).

Urati-mi noroc!

Pupici.

Cica daca nu platim a doua taxa nu ne baga in sesiune. Eu stiu asa… Ca daca nu platesc la timp o taxa, o platesc cand pot, dar bineinteles, cu penalizari … Pe care sunt dispusa sa mi le asum. Jur!

Acum, nu ma pricep la avocatura dar pare toata treaba asta, cel putin intimidare, sau amenintare, sau abuz de putere sau … pm. (puii mei, nuuu… ) Pentru o asemenea decizie, nu ar trebui sa existe un document, ceva? Adica, pe romaneste, sa-mi arate si mie unde scrie frate, ca n-am voie sa intru in examen pana nu platesc taxa…

Iata cum, prefera ei sa abordeze problema “crizei financiare”, punandu-ne sula-n coaste. In loc sa primeasca bursa, un student integralist nu intra in examen… ” Bravo voua, bai … inteligentilor!”