J`adore Blog Rotating Header Image

O carte cu coperte zdrentuite!

… sau altfel spus: O LECTIE DE VIATA!

Azi, mi-e rusine de mine, de imaturitatea mea in gandire, de limitarile mele si de ideile preconcepute care ies la iveala  – rareori dar dureros de reale – , mi-e rusine ca INCA n-am invatat sa judec corect oamenii, si mai ales ca daca tot n-am invatat s-o fac, macar sa nu-i mai judec deloc…

Stiti doar ca sunt rasista! sa nu va mirati ca de cand l-am vazut pe copilul asta prima data m-am gandit ca-i “puradelul” vreunuia de prin mahalaua vecina. E grasan, murdar, urat mirositor si habar n-are sa vorbeasca (de needucat ce e, ziceam) la modul ca nu stie toate literele sau cam asa de grav.
S-a-ndragostit de-o carte “Trenul”, si evident ca n-are bani ptr ea, asa ca-mi zice intr-un final daca nu as putea sa i-o dau eu, de la mine. Culmea nesimtiri! Asta stiu sa faca de mici, sa ceara. Copilul mi-a intins 10 lei, care erau cu mult sub jumatatea pretului real al cartii, iar eu nu i-am dat-o.
Azi a venit din nou sa se mai uite la “Trenul” si eu nici macar nu l-am lasat s-o vada. Zicea ca poate o sa aiba bani “cand o sa ia pensia”… si mi-am dat seama ca vorbeste de vreo bunica ceva. Abia cand am vazut-o cum isi tarsaie picioarele de batranete mi-am dat seama ca iar “am judecat o carte dupa copertile ei” si iar am judecat gresit!… Batrana aia amarata, probabil ca se chinuie sa-l creasca pe el dintr-o pensie mizera si sigur ca e needucat copilu’, ca doar ce ar putea sa-l invete o femeie atat de simpla, singura, trecuta…

Ma pregateam sa-i ofer o alta carte, mai ieftina, de la mine, cand o aud pe-o tipa  sa-i dau cartea pe care o vrea, ca o sa mi-o plateasca ea.

28 de lei = Trenul
Fericirea din ochii lui = de nepretuit, exact ca in reclama
Cartea ieftina din mana mea = Cel mai rusinos gest al meu.

Minunat este ca fata asta a avut rabdare sa-i explice tot ce o intreba el, l-a imbratisat si l-a pupat pe obrajii lui murdari si mi-a “spus” mie prin fapta ei ca intr-o zi, poate nu prea departe, si eu o sa pot fi ca ea…

NO more Words

Se intampla atat de multe lucruri in jurul meu… In tara asta draga a mea… Totul a luat-o razna si parca insusi timpul nu mai are rabdare cu noi, cei tineri, pe care ar trebui sa ne astepte o intreaga viata inainte. URAT!
Nu fac politica!!! Sunt satula si scarbita… Am ramas cu un singur refren in minte: “NOI VREM RESPECT” … pe care nu ni-l acorda nimeni.

Ziceam ca se intampla multe in jur, mai nimic in ceea ce ma priveste. Rezumatul rezumatului – ca sa zic asa- arata in felul asta:

Munca: vreo 60 si ceva de ore pe saptamana.
Casa: dupa ora 21:00, si doar ptr dus, somn si schimbatul hainelor.
Timp liber: Sambata dupa 18:00, duminica dupa 14:00. Insuficient si ineficient folosit.
Activitati cultural educative: Zero!
Facultate: Zero!
Bani: Ceva mai multi, dar… cu ce pret?
Familie: Mhh… Este! Ne vedem in trecere. :(
Love: Ca si pana acum, cu diferenta de timp petrecut impreuna (pe minus).

Buny pleaca in statiune, Magic pleaca in India, eu ma mut la mama.
Si cam atat :-??

Andreea si-a deschis salonul :X Eu deja am vizitat-o de cateva ori si sunt super incantata. Va recomand sa faceti la fel (trust me) daca n-ati uitat ca e in Ploiesti – Nord Shopping Center :p
Pisica – sa vedeti paradox – si-a gasit motanul visurilor ei chiar a doua zi dupa postarea pe blog si se pare ca indeplineste multe din criteriile impuse. Acum, nenorocitii astia mici se gandesc “sa sa marite” :X :X
Ralu Veverita (despre care inca nu v-am povestit) a revenit in Complex si ma bucura enorm intoarcerea ei fiindca e una din acele persoane care stie cum sa-ti insenineze ziua.
In rest, sunt grozav de obosita – deja am trecut pe pilot automat, si ingrijorata ca iubi pleaca la indience :-?? – Veverita mi-a zis sa stau linistita ca alea umbla numai infofolite :))

Pana data viitoare, take care.
Pupix!

“Fara Titlu” by Andreea Samoila

Cat de interesant este sa lucrezi intr-un colectiv de femei!!!
In special pentru ca femeile sunt mult mai deschise la conversatii decat reprezentantii sexului puternic. Imi place sa stau de vorba cu fiecare din ele in parte, dar ma incanta si discutiile lor de grup.
Descopar in fiecare zi cat de minunate sunt in simplitatea lor si le multumesc ptr ca in timpul fenomenului “pitzi” ele au ramas aceleasi doamne si domnisoare complexe dar necomplicate.

Sigur ca ne rasfatam, ne maimutarim si (mai nou) “miaunam” :D

Ca de exemplu… Am “surprins-o” de curand pe “pisica” de la Vigafone (care e cea the first pisica din tot complexul) cam “cu botu’ pe labe – daca-mi dati voie – fiindca din toti cei doi-trei … sase (saseeee??? :-o ) “motani” ai ei, niciunul nu s-a dovedit a fi motan bland, de casa si fara apucaturi de maidanez.
Mai in gluma, mai in serios, am ajuns la o concluzie si anume aceea ca nici cu doi-trei … sase (saseee??? :-o ) nu-i bine, asa ca trebuie sa-si aleaga unul (mesaj pentru pisica: UNUL = mai mult decat niciunul dar mai putin decat doi) care sa fie pe placul ei.
Buuun… Acestea fiind spuse, am sfatuit-o sa scrie negru pe alb “conditiile” pe care trebuie sa le indeplineasca “KitKat-ul” ales.
Ce a iesit din doua minti de “pisici” (care este ele cele mai pisici) plictisite, la serviciu, va las sa cititi… (Zi-le Deea!)

“Miaaauuu… Numele meu este Pisica! Darrr poti sa-mi spui Pisi ;;) Sunt tanarrrra si sunt in cautarrrre de motan. (Era si cald – posibil pisica in calduri? :-? N-am intrebat-o ce rasa… Pff! )
Lucrurrrrile sunt simple! Pentrrru a cunoaste aceasta mica felina Motanul trrrrebuie sa indeplineasca urrrrmatoarele cerrrrinte:

1. Destept! (Nu-i bine destept ca te invarte cum vrea el!) Destept -  Istet!
2. Frumos! (Nu-i bine ca ai probleme cu amantele lui) Frumos – Simpatic!
3. Bogat! (Asta era inainte de criza economica) Bogat – Cu job stabil si salariu rezonabil!
4. Smecher! (Haolooo… Nu-i bine fetica! Daca face ce vrea din tine?) Smecher – Descurcaret!
5. Bun la pat! (Fara majuscule, da? Bine, dar macar sa fie subliniat!!! )
6. SA MA IUBEASCA SI SA MA RESPECTE! (Cu majuscule, ca e important!)
7. Sa-si doreasca “o pisiceala de lunga durata” sincera si serioasa. (Miaauu!)
Pretentii, neimportante dar obligatorii:
8. 1,80 m (Cu mici abateri +/- Dar mai bine + 2 cm, sau mai mult… )
9.Parul saten, blond sau carunt – dar care sa nu-i iasa din nas!!!
10. Ochii frumosi, indiferent de culoare important e sa nu se uite unul la celalalt si amandoi sa fie ai lui!
11. Sa aiba masina (Daca nu personala, macar de serviciu), si telefon cu 1000 de minute (Hai, treaca de la mine, poa’ sa aiba si 700 min ca mai am si eu vreo 700).
12. Sa poata sa faca, copii. (Dupa vreun an – doi de pisiceala)
13. Sa stie sa creasca copii! (Aici… Miau! Nu stiu ce sa zic… E serioasa treaba! )

La final, va rog pe toti sa dati veste-n tara ca tre’ s-o marrrritam pe Pisica si daca vreunul dintrrre dumneavostra stie vreun Motan care se incadreaza “listei” da-ti un semn.

Pana data viitoare,
Pups ‘n huggs.
Miaaauuu….

Sa fim frumoase!

In toata copilaria mea, de mini-gimnasta, nu m-a deranjat niciodata faptul ca eram o piticuta. Era de inteles, de ce… Nici cand am devenit o domnisoara cocheta, nu ma deranja apelativul “Micuta”.

Acum sunt o tanara femeie, miniona… la bratul unui tanar domn, inalt… si ma tortureaza ideea de a purta tocuri. Am inceput sa-mi doresc sa fi fost mai inalta (in naivitatea mea) gandindu-ma ca “de sus” lumea se vede mai roz si ca teritoriile ei sunt mai usor de cucerit.
(Inca) N-am strans averi si n-am cucerit cetati mai importante decat sufletele celor care ma cunosc si ma accepta asa cum sunt: o persoana vesela, pozitiva care se simte minunat in trupul ei, dar am observat ca sunt lucruri marunte care te fac sa te simti si mai frumoasa! ACELE  LUCRURI pe care le facem in momentele cand ne gandim la noi insine.

Sper, ca pana la sfarsitul lunii, sa-si deschida portile salonul scumpei mele amice ANDREE (salon care ii poarta si numele) fiindca se anunta a fi o adevarata” oaza de rasfat” pentru doamne si domnisoare, iar noi “veveritele” din colectivul vecin, am facut deja rand… :)

Mai inalta n-o sa ma faca niciodata (si sper sa-mi treaca odata regretul asta nejustificat) dar o sa-mi creasca in mod considerabil respectul de sine.

Inainte de orice am sa ma relaxez dupa orele de munca la un masaj ( plus, masaj anticelulitic si cateva zile de dieta, mai ales ca vine vara), apoi o sa-mi fac o schimbare de look (sunt binecunoscuta pentru asta),  desigur mult-asteptata manechiura impecabila… plus alte “delicii” marca ANDREE.

O sa “va bat la cap” si pe voi, pana cand o sa-i treceti pragul macar o data (care app. este in NORD SHOPPING CENTER), sa va convingeti de serviciile ireprosabile, de amabilitatea si indemanarea personalului ales cu grija.
Ca sa nu mai zic de faptul ca “o sa va bat la cap” sa fiti frumoase si frumosi in propriul corp, indiferent de cm/kg/ani  in plus sau in minus…

Femeile … si demonii lor!

… Pe tipa asta blonduta (si cam bondoaca de felul ei) am vazut-o des in ultima vreme. Fizic, nu mi-a atras atentia decat in sens negativ… e tot timpul imbracata anapoda, cu haine prost asortate si vorbeste neintrerupt la telefon. “Taranca de mall”, m-am gandit eu, exact inainte s-o surprind pe amica mea oftand:”Saraca de ea!”… -Ce-i cu ea? intreb eu. Am primit drept raspuns, tacere. Am studiat-o apoi mai atent si mi-am dat seama ca de fapt nu vorbea deloc la telefon, ci vorbea singura, repetand mereu: “Nu era nimeni! Era doar un baiat! Era doar un barbat”… Nu era nimeni, era doar un baiat… Era doar un barbat!!!… Si-am simtit teama in vocea ei, sau… si mai corect spus, teroare.

Acum imi dau seama ca prea putin ma pricep la psihologie si la oameni in general, pentru ca nici dupa ce-am trecut de 20 n-am incetat sa “judec o carte dupa coperta ei”… Fraza aceea repetata in delir, parea o replica data cu spaima unui tata mai mult decat autoritar (Dar cine sunt eu si cat de bine ma pricep la oameni ca sa fiu capabila de o apreciere cat de cat corecta? )

Clar era faptul ca “bondoaca” sau “taranca de mall” suferise candva un soc… cred (subliniez CRED, nu STIU) din cauza unui barbat, fie el tatal sau iubitul.

Nu am putut sa nu ma intreb cata putere si influenta au barbatii din viata noastra asupra propriei noastre vieti. Si imediat dupa ce s-a oprit din zgariat timpane trista replica a oropsitei, mi-a venit si raspunsul: “Angelina Jolie a  Romaniei s-a sinucis din cauza iubitului care nu o mai vroia”… Vestea asta mi-a dat fiori pe sira spinarii si m-a facut sa simt mai multe lucruri in acelasi timp: mila, ciuda, frustrare, furie… Dar inainte de orice mi-a confirmat (inca o data) ca femeile frumoase nu sunt neaparat si destepte!

N-o s-o lungesc cu teoriile mele conform carora nimic nu e mai pretios decat viata si zambetul mamei ( pe care nu vrei sa-l transformi in jale din cauza unui purtator de penis) sau ca nu e nevoie sa cersesti dragostea acolo unde n-a mai ramas decat amintirea…

Si, apropo de amintiri (s-apoi inchei cu teoriile) sunt cele mai bune medicamente pentru suflet si SINGURELE punti peste ani, pe care ne putem intoarce in trecut.

Poate ca aceste doua “evenimente” au avut un gram de influenta asupra subconstientului meu, din care au trezit toti demonii … Si toata spaima mea de moment se concretizeaza tot asupra … ghiciti cui? … unui barbat. Asupra barbatului meu, pe care-l visez de ceva timp in bratele altor femei. Frica de a nu-l pierde mi-a anihilat fericirea vietii mele nocturne si are inceputuri serioase de manifestare asupra fericirii vietii mele cotidiene.

“Frica te va proteja de lucrurile in care nu crezi. Doar ptr ca nu vezi ceva nu inseamna ca nu exista si ca nu te poate distruge!”

… in cazul asta se cheama “precautie”.
Despre frica de a nu ramane singure si despre gesturile necugetate pe care multe femei le comit, am alte pareri iar genul asta de teama nu e precautie ci pura paranoia.

NIMENI pe lumea asta nu e nici de neuitat si nici de neinlocuit!
Amintiti-va asta, ori de cate ori se-aduna nori de indoiala…

Pupici si toate bune!