J`adore Blog Rotating Header Image

Candidat/a la parasire!

“…credeam ca marea iubire tine viata-ntreaga si ca acela care ti-a jurat credinta nu te va parasi niciodata.” Alice Nastase

Marea iubire nu tine o viata, nu intotdeauna. Nu poti tine, la pieptul tau, cu sila pe cineva care nu te mai vrea, care… e posibil sa te fi taiat de pe lista lui/ ei doar pentru ca ai aparut prea devreme.Ca sa nu trebuiasca sa treci prin procesul umilitor al despartirii pasive, ia-ti masuri de precautie. Femeile au un avantaj considerabil, numit INTUITIE dar chiar si asa e bine de stiut ce trebuie sa faci atunci cand apare situatia: “E dragut/a … Poate maine il/ o parasesc! “.

Treaba cu prevenirea, e simpla. Exista 4 semne distincte de avertizare, trebuie doar sa le identifici:

1. CRITICA – se repeta zilnic defectele, limitele celuilalt si evident nemultumirea;

2. DISPRETUL – expresii faciale si verbale  denigratoare;

3. APARAREA – pasivitatea si absenta celuilalt;

4. “PERETELE DE PIATRA” – ignorarea, tu vorbesti tu asculti, evitarea, izolarea.

Daca sunt prezente aceste 4 semne, trebuie sa stai serios de vorba cu sinele tau si sa-ti pui gandurile in ordine. Oricare ar fi decizia ta, nu uita ca decat o dragoste cersita e mai convenabila o renuntare demna.

Imi place intotdeauna sa-mi amintesc ca “daca cineva nu ma iubeste asa cum vreau eu, nu inseamna ca nu ma iubeste cu toata fiinta lui”, poate ca o scuza sau ca o incurajare.
Fiti atenti cu cei dragi! Momentele (pe)trecute nu se mai intorc decat in amintiri.

Zambeste, maine poate fi mai rau!

Lume! Lumeee! Ce vreau eu sa va povestesc prin postul asta. Pai, in primul rand sa va zic de ne’a Georgescu, pe care v-am rugat frumos sa-l stimulati cumva sa dea 5-ul la examene. N-a dat! Sa-i fie’n ciorba, daca n-a dat!
Pana acum am picat la doua examene, dar se intampla si la case mai mari…
In al doilea rand, vreau sa va asigur ca nu v-am mintit cand ma dadeam grozava ca invat. Chiar am facut-o! Si ca sa va demonstrez asta, iata cate “cuvinte noi” am invatat, in acest minunat proces al culturalizarii:

1. Gastronom – Cosmonaut care sufera cu stomacul.
2. Garda Financiara – Bodyguard care te apara de hotii de buzunare.
3. Gelozia – Boala a barbatilor care isi dau parul cu gel.
4. Gloaba – Adepta declarata a fenomenului de globalizare.
5. Grasa – Precum o locuitoare din Cotnari.
6. Ginecologie – Apararea mediului inconjurator (ecologie) de catre iubitorii Gin-ului.
7. Gradinita – Etapa in care politistii se desprind cu bastonasele.
8. Gologan – Gol inscris de Ganea.
9. Machiaj – Zugraveala de fatada, degradata intr-o stare de plans.
10. Maghernita – Casa construita pe B-dul Magheru.
11. Maniac – Individ care se crede iac, cand defapt este un bou.
12. Michiduta – Mihai Duta, ptr prieteni.
13. Minte – Ceea ce face o femeie atunci cand gandeste.
14. Silvicultura -  Cultura lui Silviu.
15. Savant -  Cercetator care descopera ca il inseala nevasta.
16. Suburban – Limbaj folosit in metrou.

Pai, ziceti voi dragilor, la cate cunostinte noi am acumulat, meritam doi de patru? Eeee… Va zic, a fost o inscenare!
Pana la urma, omul nu vrea decat sa fiu o studenta de 6 ( ca asta e nota maxima) si un viitor economist de nota 10. Asa ca dragi colegi, daca cititi vreunul… asa cum zice si titlul: Zambiti! La sesiunea din vara poate fi mai rau.

Din spatele șlițului inchis!

Am redescoperit de curand, intr-o revista Cosmopolitan din 2004, editie dedicata  intr-u totul barbatilor din viata noastra, un interviu  intre doi dintre redactorii revistei:  Radu Coman si Robert Lup. Interviu pe care vi l-am impartasit tuturor, si care a fost cel mai citit post de pe blogul J”adore, mai citit chiar si decat ” De ce iubim barbatii?” .
La sfarsitul acestuia, am lansat o provocare macho man-ilor din blogroll-ul meu, si anume aceea ce a raspunde exact acelorasi intrebari, ca si cum ar fi fost intervievati de o femeie. Fiindca nu mi s-a parut chiar fair play ca cei doi redactori sa-si ia interviu intre ei. Nu raspunzi unei femei la fel cum raspunzi unui barbat, nu?
Provocarea nu a venit din vreo curiozitate personala despre barbatia bloger-ilor (As vrea sa fie clara treaba asta, ptr toata lumea) Curiozitatea era,  cum vor gandi ei raspunsurile unui astfel de interviu, absolut fictiv.

Dintre toti cei provocati, “s-au ridicat la lupta” urmatorii:
Dragos
Gabriel
Cristi S
Daniel
Calin

…si ce credeti ca am aflat, pe langa raspunsurile la obiect pe care trebuiau sa le dea.

* Dragos, de la Man vs. Woman, e un Bucurestean pur sange de 18, 19 ani (nu-mi mai amintesc exact), elev in clasa a 11, fost posesor al blog-ului Man’s Club – pe care il considera absolut plictisitor (cred si eu, avea urgenta nevoie sa adauge “woman” in viata lui de blog-er). In ciuda varstei e un tip respectos, sincer, hazliu, urmareste meciurile de fotbal si tine cu Steaua. Desi am spune ca Man vs. Woman e un blog “guvernat” de un Leu care acorda mai multe credite sexului pe care il reprezinta, Dragos ne incanta cu un post in exclusivitate despre doamne si domnisoare (bine, putin fortat de un pariu aproape pierdut si de o noua provocare pe care ptr ca a respectat-o, EU o sa trebuiasca sa scriu un post exclusiv despre dumnealor domnii).
La un INTERVIU CU UN PENIS LIMBUT, Dragos a raspuns asa.

* Gabriel ( baiat fidel ), Baiatul Ciudat cum il cunoastem oficial,  sursa inepuizabila de amuzament, un ploiestean de-al meu, de aproape 18 ani – Sa-i facem “reclama” si sa-i cantam “La multi ani”, ca pe 2 martie devine major si doar e bun de cinste, mereu pus pe sotii (SHOTII, nu sotzii si mai ales nu sotziile altora), tinerel si el – tot elev clasa a 11, la cel mai de prestigiu colegiu de pe la noi (baiat destept nimic de zis) de la care chiuleste de rupe tot. Oricat de vesel si vorbaret ar fii, Gabriel e discret in ceea ce priveste viata lui personala. Si tinand cont ca: “Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati” e de laudat.
Baiatul Ciudat a raspuns unui INTERVIU CU UN PENIS LIMBUT asa

*Cristi S, sau Cristi Shady – caruia trebuie sa-i marturisesc ca si eu pe la varsta lui eram pasionata de Eminem, mai mult de cum arata decat de ce canta :)) , este probabil cel mai sensibil sufletel masculin din blogroll-ul meu. Tipul care raspunde intotdeauna intrebarilor, prin propozitii intregi – ceea ce ne dovedeste ca pune suflet intr-o discutie. Nu stiu nici macar cum am indraznit sa-l provoc la o asa chestie, dupa toate prin cate a trecut in ultimul timp – probabil ptr ca nu mi-am dat seama pe moment- Totusi el a avut rabdare cu mine. Si-i zic: Merci. De curand am aflat si cine e femeia din spatele lui si asta nu a facut decat sa ma bucure. O pereche frumoasa!”
Cristi S ne-a raspuns asa la INTERVIU CU UN PENIS LIMBUT.

* Daniel, sau Wubb Blade -un altfel de blog, dupa parerea mea, a fost tipul cu care am discutat cel mai putin dintre toti cei provocati si pe care apoi nu l-am mai prins… Cameleon or something like that? :-? Habar n-am. In scurta discutie, Daniel m-a “luat” cu informatica si m-a debusolat total, in incercarea lui de a-mi explica modul in care va evoula Wubb Blade Blog. Si fiindca, spre rusinea mea, n-am inteles mai nimic (desi el, baiat respectos si-a batut capul si mi-a acordat initial prezumtia de “glumeata” – daca exista asa ceva. Ei, bine, n-am glumit… Chiar nu ma pricep :)) ) va invit pe voi sa descoperiti ce a vrut el sa spuna. Pana una, alta…
Daniel, a raspuns provocarii la INTERVIU CU UN PENIS LIMBUT, astfel.

* Calin,jumatatea masculina a unui Blog al Dreacu… Ultimul dar nu cel din urma… Si el are tot 18 ani. M-a surprins sa aflu asta, fiindca raspunsurile lui sunt aproape cele mai complexe. Are o fire de artist si priveste viata ca atare.
Desi imparte blogul ca mama lui (adica mama lui adevarata, nu-i asa ca e minunat? Ce dovada de iubire neconditionata, de curaj, de sinceritate!!!) Calin a trebuit sa isi puna pe tava, raspunsuri privitor la viata lui intima. Mama Dreacu s-a declarat multumita! Si eu asemenea.
Sincere felicitari Doamna, si complimente ptr copilul minunat pe care il aveti.
Felicitari si tie, Calin, ptr relatia deschisa pe care o ai cu a ta mama. Ai sa vezi de-a lungul vietii ca EA este singura femeie care te va iubi fara sa-ti ceara nimic in schimb.

Calin, a raspuns INTERVIULUI CU UN PENIS LIMBUT, asa.

Felicitari pentru curaj, tuturor!
Iata-va premiul:

Acum, ca stiti atatea despre ei, ce parere aveti dragele mele?

Diana, Tortul si Morcovii rasi.


Asculta mai multe audio Muzica

“Cand ma va chema la El in clipa judecatii si ma va intreba: Cine esti?, ii voi spune: Lasa-ma sa Iti spun mai intai pe cine am iubit, apoi Iti voi martuisi de oamenii care m-au iubit ei, si in cele din urma ai sa ma cunosti cine am fost.”  – Horia Roman Patapievici

Luna asta, sora-mea face 10 ani. Mai exact pe 26. Nu va imaginati ce inseamna ptr mine si ptr familia mea ca Alexandra sa implineasca 10 ani… Nu va imaginati ce inseamna ptr noi, fiecare zi in care ea ne e alaturi … Dupa toate prin cate a trecut. Nu o lungesc, e vorba de probleme de sanatate care te tin cu sufletul la gura o intreaga viata si ptr care nu exista garantie.

Prinsa in nostalgia celor 10 primaveri, mi-am amintit de mine acum 12 ani si de buna mea prietena, Diana.
Didi, cum ii spuneam eu, era prima copila dintre cele 3 ale familiei Matei si era tare, tare frumoasa sufleteste. Era intotdeauna blanda si prea batrana in maturitate. Era… Cum era? Ca o bunica inteleapta! Mama si tatal ei, ambii profesori, le lasau in voia sortii, in grija bunicii batrane si bolnave, intr-o saracie si o mizerie ordonata, de neimaginat. Didi invata bine. Didi avea grija de cele doua surori mai mici. Didi avea timp sa faca treburile casei. Didi avea rabdarea sa fie prietena mea cea mai buna, cu care am impartit acadele, gume turbo, nuga, inghetata Peles/ Rapsodia, o felie de halva, un pepene, primele impresii despre scoala, primele lacrimi provocate de despartirea parintilor mei, primii fiori ai “pupatului cu baietii”, primele lacrimi provocate de scandalurile dintre parintii ei si multe, multe altele, bune si rele.

Cand am implinit eu 10 ani, am dat o petrecere – cum faceam in fiecare an – cu “Felicitarile, masa si dansul” ptr pitici in camera mea, iar ptr “Adulti” in sufragerie. Aveam in fiecare an cate doua torturi, fiindca nasa mea era pe atunci Sefa de Cofetarie la Restaurant Central, iar nasul meu Sef Bucatar.
Cand Didi a implinit 10 ani, mama ei i-a facut un tort din … Nici nu-mi vine sa cred din ce! Stiti colacii aceia care se dau de pomana pe la biserici? Ei bine, Didi a avut la 10 ani, un tort din colaci primiti de pomana inmuiati in sirop de zahar, cred… Stiti lumanarile festive, nu? Cele colorate, lungi si rasucite? Nuuu… Acelea le aveam eu, Didi a avut la tortul de 10 ani, o lumanare de ceara galbena – de care eu am vazut numai la biserica, bune de aprins ptr cei vii sau ptr sufletele celor plecati dintre noi – cica doar una, ptr ca implinise un deceniu.

Nu vreau sa intelegeti ca ma laud cu a mea copilarie fabuloasa, ptr ca de fapt nici n-am avut una. Aveam doar lucruri materiale, care – privind in urma – nu ma faceau sa fiu cu nimic mai presus decat ea. Ba dimpotriva! Desi era ordinar de saraca material, Diana – Draga mea Diana – era mult mai bogata spiritual decat mine.

Cu toate treburile in care era prinsa, nu uita sa fie si copil. Si ptr asta, isi rezerva cateva ore pe saptamana pentru a merge la Palatul Culturii, sa picteze icoane pe sticla. Foarte frumos, nu-i asa? In timp ce eu stateam acasa, fiind copila cu norma intreaga, si ma jucam cu sacul meu doldora de papusi, si mobila ptr papusi, si masini ptr papusi etc, etc. (Sau, uneori – sa nu radeti, da? – imi placea sa ma joc cu carligele de rufe. Si atat! Fara Barbie, fara Ken. Doar carlige de rufe, pe post de pesti :) iar eu eram vanzatoare la alimentara… ).
Ei, bine, intr-una din zilele cand Diana avea voie sa fie copil, am vazut-o in statie si am iesit la fereastra (aveam vedere exact in statia de autobuz) sa mai stam putin de vorba. Buny a mea, care stia situatia lor, ca o femeie grijulie ce este, a intrebat-o daca a mancat ceva si daca ii este foame. Didi a raspuns politicos, ca a mancat. Eu, curioasa intreb: Ce? “Morcov ras” mi-a raspuns ea si m-a pufnit rasul. “Dar morcovul e foarte sanatos, ar trebui sa mananci si tu, mi-a zis bunica-mea in incercarea de a-i alunga Dianei zambetul trist de pe fata”.

Imi pare atat de rau! Foarte rau… si mi-e rusine.
Sa stii, ca azi mananc morcov ras si ma gandesc la tine, oriunde ai fii!

“Ia-mi Doamne , tot ce am adunat fara noima prin rafturi si da-mi saracia innobilata de dragoste din anii pierduti. Ia-mi hainele scumpe, masina sidefata, mobilele stivuite-n dezmat.Si da-mi inapoi puterea naiva de-a crede ca exista iubiri pentru o viata, vecii ale dragostei, inele din fire de iarba care nu se vor rupe nicicand”  – Alice Nastase …prietenii adevarate, colaci primiti de pomana,si morcovi rasi…

Roahakam

…adica sufletul meu, in traducere din curda in romana.
O cunoasteti deja multi dintre voi. E mamica tanara, de Cubanez :X
Oficial e vara-mea; neoficial e sora mea mai mare, confidenta si prietena mea si in noaptea asta ne-am gandit sa-i facem blog. De ce sa nu aiba un loc al ei, daca are atat de multe de povestit? Daca pe viitor vrei sa aflati cum se descurca o femeie nascuta si crescuta in Romania, plimbata prin tarile Europei, mamica singura a unui baiat frumos, dulce si creolin ( ce de aia ii zic eu Cubanez, nu ca… ar avea vreo treaba), femeia unui barbat de origine curda si religie musulmana… Despre care are o intreaga istorie de povestit… Atunci, trece-ti o fuga si pe www.roahakam.wordpress.com S-ar putea sa va placa!