E ca o mangaiere… de-acolo vin povestile noptii…
(…) mi-a zis sa trag adanc in piept si sa tin acolo. Apoi sa expir incet si sa-nchid ochii si cand am sa-i deschid o sa fiu exact unde trebuie (…)
Ramasesem, in sfarsit, singura intr-o multime de oameni, vechi si noi, retrasa pe fotoliu intr-un colt al camerei si aproape tremuram de emotie. Vedeam umbre dansand cu la brat cu demonii din noi, dar ele erau prea departe ca sa ma atinga, ca sa ma trezeasca. Auzeam voci care-mi scuipau venin in timpane si eram inca de neclintit. Aveam pupilele dilatate si incercam sa vad in noaptea cea fara de luna, fara de stele, intunecata ca apele iadului. Imi era cald si simteam sangele negru si verde cum imi tulbura venele. Eram undeva intre doua lumi, intre iubiri, intre doua drumuri, intre dans si betie, intre si intre…
Cand am ajuns unde trebuia, privirea mi-a ramas fixata pe imaginea LUI. Statea intins pe covor cu capul sprijinit in palma stanga. Cu degetele de la mana cealalta mangaia cartile de joc – ramase de la partida de pocker – sau mai ducea din cand in cand la buze, paharul de cognac.
Mi-am dat seama, mai apoi, ca el nu era acolo si ca era doar o inchipuire de-a mea, dar daca tot imi bantuia fanteziile aveam sa mi-l imaginez exact asa cum mi-l doream.
” – Adu-ti un pahar! zise el pe un ton impunator dar calm. N-ai baut nimic toata seara. Ce fel de gazda esti?”
Avea un zambet atat de pervers! Cat imi doream sa-i sarut colturile gurii… De ce dracu’ mi-or fi placand mie baietii rai cand stiu perfect ca nu-s capabila sa-i stapanesc in vreun fel?
Dupa ce l-am vazut umplandu-mi pe jumatate paharul, i-am luat mana si am strecurat-o pe sub rochie.
” – Asa e destul de sexy ptr tine?” il intreb eu.
Barbatul din inchipuirea mea n-a mai avut insa puterea sa raspunda. A inchis ochii si-a inceput sa respire rar si adanc. Degetele lui mangaiau delicat coapsele mele, dantela bikinilor, spatele arcuit, sanii cu sfarcurile intarite. As fi vrut sa fie acolo, sa ma dezbrace si sa ma faca a lui. Nebuni pe covor, printre pahare de cognac, scrumiere pline si carti de joc. Dar el, nu! El prefera sa ma privesca in agonie…
O vreme s-a facut liniste … Intre cuvintele mele si ale lui s-a asezat o coala alba, un portativ fara note, o panza fara pictura. Goluri pe care le puteam umple dupa bunul nostru plac. Eram doar noi in incaperea scaldata in semi – umbra si rasuflarile noastre acompaniate de ticaitul ceasului de la mana lui. Stiam ca sub curelusa de piele, pulsul lui o luase razna.
“- Daca beau din acelasi pahar, in acelasi loc din care ai baut si tu, o sa-mi ramana urme de ruj.”
” – O sa te stergi.”
“- Ceea ce e aproape ca si cum te-as fi sarutat, nu?”
… si as fi vrut sa ma sarute. Doamne, cat as fi vrut! El prefera, in schimb, sa linga urmele rosii de pe marginea paharului, fara graba si ma privea in ochi iar eu, inghiteam in sec incercand sa urmaresc jocul lui si sa deslusesc soaptele dintre el si fantasmele nostre.
Dragul de el, era fara dubiu pacatul meu cel mai ascuns. Barbatul dorit al altei femei… Ce gura perfect conturata! Ce trasaturi perfecte! Cat calm…
EL era , fara niciun dubiu, drogul care-mi curgea prin vene…
P.S. : Bine ai venit in visele mele! Aici e locul in care te potrivesti perfect! Dar stii deja asta. Enjoy!
Cele mai frumoase vacante din viata mea, nu le-am trait inca … Sunt ascunse undeva in viitor, pandind parca momentele oportune de a se arata splendide, unice, eferescente, exact asa cum le doresc.
