… Pe tipa asta blonduta (si cam bondoaca de felul ei) am vazut-o des in ultima vreme. Fizic, nu mi-a atras atentia decat in sens negativ… e tot timpul imbracata anapoda, cu haine prost asortate si vorbeste neintrerupt la telefon. “Taranca de mall”, m-am gandit eu, exact inainte s-o surprind pe amica mea oftand:”Saraca de ea!”… -Ce-i cu ea? intreb eu. Am primit drept raspuns, tacere. Am studiat-o apoi mai atent si mi-am dat seama ca de fapt nu vorbea deloc la telefon, ci vorbea singura, repetand mereu: “Nu era nimeni! Era doar un baiat! Era doar un barbat”… Nu era nimeni, era doar un baiat… Era doar un barbat!!!… Si-am simtit teama in vocea ei, sau… si mai corect spus, teroare.
Acum imi dau seama ca prea putin ma pricep la psihologie si la oameni in general, pentru ca nici dupa ce-am trecut de 20 n-am incetat sa “judec o carte dupa coperta ei”… Fraza aceea repetata in delir, parea o replica data cu spaima unui tata mai mult decat autoritar (Dar cine sunt eu si cat de bine ma pricep la oameni ca sa fiu capabila de o apreciere cat de cat corecta? )
Clar era faptul ca “bondoaca” sau “taranca de mall” suferise candva un soc… cred (subliniez CRED, nu STIU) din cauza unui barbat, fie el tatal sau iubitul.
Nu am putut sa nu ma intreb cata putere si influenta au barbatii din viata noastra asupra propriei noastre vieti. Si imediat dupa ce s-a oprit din zgariat timpane trista replica a oropsitei, mi-a venit si raspunsul: “Angelina Jolie a Romaniei s-a sinucis din cauza iubitului care nu o mai vroia”… Vestea asta mi-a dat fiori pe sira spinarii si m-a facut sa simt mai multe lucruri in acelasi timp: mila, ciuda, frustrare, furie… Dar inainte de orice mi-a confirmat (inca o data) ca femeile frumoase nu sunt neaparat si destepte!
N-o s-o lungesc cu teoriile mele conform carora nimic nu e mai pretios decat viata si zambetul mamei ( pe care nu vrei sa-l transformi in jale din cauza unui purtator de penis) sau ca nu e nevoie sa cersesti dragostea acolo unde n-a mai ramas decat amintirea…
Si, apropo de amintiri (s-apoi inchei cu teoriile) sunt cele mai bune medicamente pentru suflet si SINGURELE punti peste ani, pe care ne putem intoarce in trecut.
Poate ca aceste doua “evenimente” au avut un gram de influenta asupra subconstientului meu, din care au trezit toti demonii … Si toata spaima mea de moment se concretizeaza tot asupra … ghiciti cui? … unui barbat. Asupra barbatului meu, pe care-l visez de ceva timp in bratele altor femei. Frica de a nu-l pierde mi-a anihilat fericirea vietii mele nocturne si are inceputuri serioase de manifestare asupra fericirii vietii mele cotidiene.
“Frica te va proteja de lucrurile in care nu crezi. Doar ptr ca nu vezi ceva nu inseamna ca nu exista si ca nu te poate distruge!”
… in cazul asta se cheama “precautie”.
Despre frica de a nu ramane singure si despre gesturile necugetate pe care multe femei le comit, am alte pareri iar genul asta de teama nu e precautie ci pura paranoia.
NIMENI pe lumea asta nu e nici de neuitat si nici de neinlocuit!
Amintiti-va asta, ori de cate ori se-aduna nori de indoiala…
Pupici si toate bune!
si-s mai tot timpul plecata de acasa… Dar promit sa ma revansez.
